Catararea si... lumea prin ochii mei

Bouldering la Bratilesti

2012-01-16T18:24:00.000-08:00

Auzisem destul de demult despre Bratilesti si cam totul era de foarte bine. Multi bolovani, calitate mare a stancii, zona faina, expunere sudica... Totul suna atat de bine si imi era din ce in ce mai ciuda ca in zona noastra sansele de o zona de gresie sunt spre 0.

Se apropia prima etapa a Cupei Romaniei la Bouldering, la Brasov si fiind si weekend prelungit de 1 decembrie am hotarat cu Sorin, Ioana si Alina sa mergem o zi la Bratilesti apoi, in weekend la Brasov, la concurs.

Bratilestiul e un sat in judetul Buzau,cam la 60 km de Buzau si 110 km de Brasov, aproape de vulcanii noroiosi (Paclele mari si Paclele mici) si de satul Plescoi. Destul de inghesuit in vale si cu versanti delurosi in jur pe care au fost expuse faleze de gresie. Bolovani destul de multi, desi nu prea am apucat sa exploram prea mult.

Bifi

Piciorul de dreapta

Stiind ca ziua va fi scurta, am incercat sa ajungem cat de repede pentru ca sa apucam sa ne dam cat mai mult. Andrei Nutu cu Bifi si Neghi ajung insa inaintea noastra iar noi, dupa o incalzire scurta intram deja pe niste trasee serioase. Totul se intampla foarte repede, alergam efectiv de la un bolovan la altul incercand sa vedem, sa incercam cat mai mult. Stanca e intradevar mai peste tot de calitate buna si deja imi aduc aminte de Fontainebleau.

Dupa un traseu usor dar foarte interesant merg cu Andrei la un altul, Piciorul de dreapta, la care dau destul de multe incercari pana imi dau seama de pozitionari. Dupa ce iese din picioare incerc si situl care iese acum din prima, pe la 7A/7A+.
Fuga la urmatorul traseu, unde ii si gasisem pe baieti cand am ajuns. Unul destul de inalt care pleaca din dreapta unei muchii, apoi trece in stanga ei pentru ca sa iasa sus pe fata, in dreapta. Foarte interesant si imi iese din prima incercare dupa indicatiile baietilor. Ma simt tare bine!

Alina

Sorin

Acum la Enola Gay. Acolo e mai toata lumea, Neghi cu Bifi incercand situl care e pe la gradul 8A (Bifi a si reusit FA-ul anul asta: http://www.youtube.com/watch?v=jzPrVAETgxE&feature=youtu.be), Andrei incercand sa il faca... Eu auzisem comentarii despre traseu cum ca ar fi cel mai frumos traseu de bouldering din tara iar la gradul 7C a fost clar ca mi-am propus inca de acasa sa il fac.

Traseul e intr-adevar foarte frumos, complex, destul de inalt. Incepe cu un acrosaj de calcai la mana dreapta, o scursa mare la mana dreapta, o miscare foarte ciudata, practic o cadere dezechilibrata spre o rigleta ciudata, apoi o aripioara de parca apuci un delfin.. si niste miscari de forta cand esti deja susss...

Am avut probleme sa inteleg miscarea la rigleta si apoi am cazut de sus, practic la 5 cm de ranga salvatoare. Apoi, pentru cateva incercari iarasi nu reusesc sa iau rigleta... insa dupa o pauza, cand soarele ajunge deja spre asfintit si incepe si vantul sa bata (conditii absolut perfecte) reusesc sa iau rigleta, ajung la scursa de sub ranga, schimb planul ce mi se striga de jos si fac dupa cum simt eu si dau cu dreapta la ranga. E un sentiment tare placut sa te simti sus si sa iesi sus pe bolovan. E un traseu exceptional intr-adevar.

Enola Gay

Neghi

Sorin

Bifi - inca o incercare!

A urmat o noapte de pomina la Nemuritorii, cu mamaliga si peste si tuica si o plimbare cu "offroadu" pana la balta de unde vine pestele si apoi inca una "sa va arat stanci adevarate", toate din partea casei.
A doua zi am explorat vulcanii nostri noroiosi. Peisaj selenar, merita mers, mai ales daca esti fotograf, desi probabil fiecare coltisor a fost fotografiat pana acum probabil de mii de ori.
Am mancat si carnati de la Plescoi (pe langa pastrama de oaie si carnatii uscati, de oaie)! EXCELENTI! Recomand oricui mananca carne si nu se da inapoi de la ceva bun.

Curand voi scrie si depre concursul de la Brasov unde am avut o mica dezamagire si apoi si despre iesirea la Kalymnos, unde am avut o mai mare dezamagire.

Pe curand!

Font 2011 - poze

2011-12-23T04:28:00.000-08:00

Ruxi

Excalibur

Excalibur flash!

Clatite dis de dimineata :)

Al treilea an ne petrecem ziua la Fontainebleau. La Multi Ani!

Appartenance

Andrei in Appartenance

Periuta magica

Titi

Andrei Preda si L'angle Ben's

L'angle Ben's

Admiram frumusetile Parisului

Onde du Choc

Rancard

A happy day

Controle Technique

Adrian in Tranche du l'art

Caresz pe le Jocker

Hanna si Retrofriction

Enti

Au revoir

Primul Highline

2011-12-06T16:02:00.001-08:00

Intrare in Cheile Tasnei Foto: Eugen Andrei

Desi umbla un zvon cum ca am mers si nu am facut nimic, eu nu sunt deloc de aceeasi parere. Cred ca am reusit sa facem multe si a fost un prim pas foarte important. Oricum, cel mai important e ca toti, dupa experianta asta suntem mult mai motivati sa continuam decat eram inainte. Deci, veti mai auzi de noi...

Instalarea

In continuare, parerea lui Sorin despre cele petrecute:

Sfirsitul de saptamana 18-19.11.2011 a marcat un eveniment foarte important in istoria highline-ului si
anume montarea primului highline din vestul tarii si al 2-lea din Romania (conform datelor pe care le
avem).

Nu a fost simplu…

De luni de zile cautam un loc potrivit pentru acest eveniment si in fiecare tura pe care am avut-o
ne gandeam la asta. Punctul critic a fost in urma desfasurarii TOR ocazie cu care s-a ivit un loc de
vreo 40m latime si tot atata inaltime. O verificare a acestui loc si o parcurgere a cheilor Tasnei, si am
descoperit un nou loc ce ar putea fi potrivit pentru un highline.

Avand locul, Adi fiind intors de la Bleau, avand un WE ce se anuanta frumos dar si un antrenament de
longline in saptamana de dinainte si am plecat spre Herculane, cheile Tasnei.

Echipa a fost formata din Adi, Sorin si Alina iar la sustinere au fost Andrei, Romano si Eugen.

Sambata, dupa urcusul anevoios catre chei am ajuns la locul de highline dar dupa ceva inspectari
locul a parut cam jos. Au urmat cautari pentru un alt loc potrivit, altul decat cel de 40 m, dar pana la
urma ne luam inima in dinti si decidem sa instalam highline-ul in poienita din mijlocul cheilor.

Multumita iscusintei lui Adi si ajutorului din partea lui Romano la ora 16:00 highline-ul era intins si
pregatit pentru a fi parcurs. Problema este ca noi nu eram la fel de pregatiti sa il parcurgem…

Alina la prima tentativa

Trickul lui Sorin

Adi a incercat cate ceva dar s-a dovedit a fi foarte greu si foarte diferit de slakline-ul din parc.

Seara, dupa o zi grea, am luat camera cea mare de la Dumbrava si fiecare s-a hidratat cu ce a avut
mai bun, pana cand unii erau chiar prea hidratati. J

Ziua de duminica a inceput tarziu dar in ciuda acestui fapt aveam planuri mari. Sa stam in picioare pe highline…

Ajunsi la locul faptei, am intins highline-ul si Alina a fost gata de actiune. A fost urmata de Sorin si Adi.

Nu va spun cum s-au desfasurat sesiunile fiecaruia pe highline dar va fac totusi un sumar, fiecare
avand la dispozitie cam o ora pentru antrenamente si parcurgere.

- s-a stat (in fund) pe linie, urcarea necesitand mai mult sau mai putine incercari

- s-a picat din dreptul liniei, aici doar o parte avand curajul sa isi desprinda mainile si sa se lase
in gol

- s-a stat atarnat de picoare cu capul in jos si pot sa va spun ca este foarte fain

- Adi a incercat urcarea pe linie dar incercarile nu s-au concretizat

Merita totusi mentioneata caderea lui Adi din pozitia atarnand de picioare, cadere ce a fost foarte
spectaculoasa.

In final, sesiunea de highline a fost una extrem de palpitanta si am invatat multe. Efectiv
despre incercarile noastre de parcurgere ar fi foarte mult de spus dar nu vrem sa aveti o parere
subiectiva, mai bine incearca fiecare.

Adi zice la final ca ar fi fost foarte dezamagit sa fi parcurs highline-ul in aceasta prima sesiune.

In urma acestui WE am aflat ce ne trebuie pentru a putea parcurge un highline si tot ce ne ramane de
facut pe parcursul iernii este sa ne antrenam tehnic si psihic.

Fontainebleau 2011

2011-11-27T06:54:00.001-08:00

Fluide Magnetique 7B

E octombrie si, cu planurile facute inca demult am plecat iarasi cu masina plina, doar eu cu Andrei spre Fontainebleau. Avem 4 saptamani de data asta, bouldering si ceva escalada in timpul popasurilor de pe drum.
Dupa 3 zile la Strassbourg cu cateva vizite la Kronthal, faleza situata la 20 km de oras, o vizita ghidata prin Palatul Drepturilor Omului multumita Dianei (cu cateva povesti foarte interesante despre dosare si politici "din interior"), cateva plimbari prin oras, plecam mai departe spre Fontainebleau. A fost o bucurie sa ne intalnim intr-o dimineata, la Kronthal cu Frank Schobel, cu care discutasem de mai multe ori pe net, insa niciodata nu ne-am intalnit fata in fata.
Rapid trece prima saptamana si raman deja cu amintirea primului traseu de escalada cu adevarat expus, la Pfalz, Hofschranzen, un 7, excelent ca si traseu, locatie si un feeling serios atunci cand ai prima asigurare sus. Distanta, aici e relativa, dupa unii 12, dupa altii 18 m...
Am mai catarat cateva 7a-uri 7b-uri flash la Kronthal, un 7c 2-Go si incercari pe un 8a 'usor dar greu'.

Se face weekend si ajung si Karesz, Eniko, Hanna, Ruxi, Adrian, Andrei, Titi. Si incepe rasfatul.
Zile cu trasee de bouldering de o calitate incredibila incheiate cu cidru sau bere sau vin si mancaruri bune pregatite ori de cineva din Sfantu, ori de cineva din Piatra, ori de cineva din Timisoara.

Prima saptamana la Font am avut parte de vreme destul de buna, uscat si racoare, asa ca am apucat sa cataram destul de mult. A fost o seara magnetica cu Fluid Magnetique, 7B inalt, incercari nerabdatoare pe Controle Technique 7C+ (nereusite...) si o dimineata in care am mers la Le Mandarin 8A si, dupa cateva incercari sa ma incalzesc si sa imi dau seama cum trebuie facuta o miscare, a iesit! A fost brusc, fara prea mult 'flow' sau 'feeling' ... a fost primul 8A. Nici nu am apucat sa il filmam (desi eram cu camera acolo), doar am terminat repede cu el si am plecat.
Am incercat Rancard si am fost aproape. As mai fi avut nevoie de inca o zi acolo cu conditii bune si ar fi iesit, insa nu a fost sa fie. Traseu brutal pentru mine, dar am fost bucuros de progresul simtit fata de anul trecut.
Apoi a fost o alta seara cu Dosage, miscari frumoase, cu flow, tensiune...mi-a placut mult.
Appartenance a fost o poveste. Destul de lunga. O zi de incercari cu o cazatura de sus, de la 5 m, de pe fata. Apoi o alta sesiune impreuna cu Glarion Mondet care cade flash, tot de sus, ca si mine. Apoi mai cade de vre-o 3 ori tot de acolo.
La un moment dat insa, e noapte si la lumina farurilor si a lanternelor, cu sprijinul lui Andrei curat, magneziez si incerc miscarile din coarda. E sus, la peste 5 m si e extrem de fin, tehnic. Dupa asta, incercarea de jos, totul e usor, curge rapid si sunt sus. A fost unul din momentele acelea... E traseul meu acum! Chiar m-am atasat de el.

Au mai fost zile, insa multe cu umezeala, ploaie sau cald. Am mai apucat sa ma dau pe mai multe trasee clasice mai usoare si mi-au facut mare placere. Mai ales L'angle Ben's. Daca il vezi intelegi de ce e special.

La intoarcere, langa Regensburg am catarat flash un 7a de 25 m, catarat la liber prima data de Wolfgang Gullich. Un traseu superb. Se numeste Rentnerweg. daca ai ocazia, merita!

Cam atat.

Mai bine ca anul trecut, mai puternic, mai lejer la cap, mai cu experienta, mai multe momente savurate. Ma maturizez! :)

Tocmai am sters de pe comp (din greseala) aproape toate pozele... asa ca voi pune 2 filmulete. Sper sa gasesc pe cineva sa ma ajute sa pun filmarile cap la cap in ceva coerent si mai usor de vazut...

Aici e una din incercarile de descoperire a miscarilor pe Le Mandarin

Insistance 7A

Toamna la înălţime......de 1 metru

2011-11-14T15:48:00.000-08:00

Deoarece iarna se apropie cu paşi repezi, am profitat de razele, încă binevoitoare, ale toamnei pentru o ieşire în parc. Unii au ieşit cu gândul de a mai lua o gură de aer după prea mult timp petrecut în casă (a.k.a Ioana F.), iar alţii (Sorin B. şi Adi M.) au folosit această ieşire într-un mod mai productiv, adică antrenament pentru highline. Acest antrenament a lor a constat în parcurgerea dus-întros a unui longline de aproximativ 25 m şi exersarea ridicărilor şi coborârilor.

O dată cu această ieşire s-a pus la cale şi planul pentru a instala un highline, în Cheile Ţăsnei, weekend-ul viitor, plan care se tot discuta din vară şi care e pe cale să se concretizeze dacă oamenii sunt hotărâţi şi curajoşi.

Această sesiune de longline a durat cu puţin înainte de a se lăsa seara şi de a degera degetele de la picioarele lui Adi, dar după aproximativ 3 ore petrecute în parc băieţii s-au declarat multumiţi, şi osteniţi, de această ieşire. Iar eu, după ce m-am plimbat în jurul lor şi i-am bâzâit puţin, am plecat acasă cu un frumos album de toamnă.

Ioana Farcas

instalarea longline-ului

ne reamintim cum se montează banana

detaliu (pentru cei ce vor să-l reproducă :)

testăm

verificăm

prima ascensiune

să înceapă on sight-ul

parcurgerea

aproape de finish

la spot

fără spot

concentrare maximă

din nou pe longline

am trecut la scheme

....

See you later

Explorari

2010-09-26T14:31:00.000-07:00

Indicatii la Pipe and Love

Acum 2 saptamani am fost la Herculane o trupa destul de hotarata si fiecare cu planul lui. Mardale pregatit si f aproape sa faca Apanpas, Marcu cu Sharky la fel, iar Maty decis pentru primul lui 8a, Let's go back. Eu vroiam sa ma dau pe ultimele 2 trasee ce nu le aveam facute de la Surplomba (in afara de proiecte si Arista, pe care m-as baga dar dupa reamenajare), Pipe and love 9+ si Stone Rider 8+. Dupa astea doua vroiam sa mai incerc miscarile de pe priectul amenajat de mine toamna asta.

Pe Sharky

Despre proiect: e vorba de o varianta mai usoara la un alt traseu amenajat de mine mai demult, traseu pe care Mrazek l-a incercat cand a fost aici si a zis ca e undeva pe la/ peste 8c. Dupa aceea m-am decis sa amenajez o varianta de intrare in traseu care sa fie mai usoara. Varianta de acum foloseste primele 3 spituri din Let's go back, apoi sunt 3 spituri noi si pe urma intra in traseul vechi.

Dupa ce l-am amenajat am incercat miscarile pe el si desi e mai usor, tot are 2 miscari foarte tari pe care nu am reusit sa le fac pana acum.

Deci ma incalzesc si intru in Stone rider care iese fara probleme. Apoi stau, mai filez pe unul-altul pana imi vine si mie randul sa incerc Pipe and love. La prima incercare mi s-a parut f tare pasul si desi stiam de o alta metoda de a trece, a lui Andrei Preda, prin stanga cu un mantel pe fata cazuta, incerc dar nu reusesc nimic pe nici o varianta. Ciudat... ma dau jos si mai stau.

La sfarsitul zilei mai intru o data in traseu sa incerc sa ma lamuresc totusi despre ce e vorba si ma decid sa incerc pe varianta clasica, in forta cu incarcarea inversei. Raman surprins cand fac miscarea dar cad nemergand suficient de decis la ranga de asigurat topul. Mai dau imediat o incercare insa fara succes si ramane pe maine.

A doua zi nu stiu cum se face ca nu imi iese decat din a treia incercare....

Mai incerc miscarile pe proiect si cam asta e pentru weekendul asta. Intre timp nici Mardale nu reuseste Apanpas (dupa ce rupe o priza de picior la iesirea din pas), nici Marcus, iar Maty, desi cu foarte putina experienta la stanca e foarte aproape sa faca Let's go back.

Pentru cei trei ramane ca peste o saptamana, sambata, sa le iasa fiecaruia traseul dorit la prima incercare a zilei, eu imi petrec sambata si duminica initiind in tainele escaladei la stanca iar luni, impreuna cu Ceasca sunt iarasi la Surplomba.

Mare bucuria pentru mine ca imi iese inca o miscare ramanand doar una nefacuta plus ceva asezari pe picioare. E tare traseul, un nivel mult peste ce am facut eu pana acum atat ca miscari individuale dar si ca rezistenta, in momentul in care voi ajunge sa dau incercari sa leg. Imi propun ca sa incerc sa il fac, in urmatoarea perioada si sper ca infiltratiile de peste iarna sa nu ma impiedice sa lucrez miscarile. Urmeaza 3 saptamani la Fontainebleau unde probabil voi mai creste in forta iar cand ma intorc voi merge sa il mai incerc.

Mi-as dori tare mult sa ramana proiectul meu, macar un an de zile, sa am timp sa incerc sa il leg si sa nu aud ca a fost altcineva si a facut FA-ul...

Valjevo, Serbia

2010-09-09T01:43:00.001-07:00

Dupa mai mult timp in care nu am iesit la stanca reusesc in sfarsit sa leg cateva weekenduri la Herculane si acum in Serbia, la Valjevo. Mi-era tare dor sa catar la stanca si ma cam saturasem de sala si plastic iar o data ce am cam terminat cu concursurile am inceput sa ies.

Desi la inceput a fost bine, cataram cu mare bucurie, insa dupa mai mult de 10 miscari incepeam sa ma pompez groaznic iar pe fete cazute imi cam pierdusem simtul ’picioarelor’. Incet incet insa mi-am dat drumul...

Primul weekend la Herculane m-am dat pe trasee stiute, usoare incercand sa imi aduc aminte cum se face la stanca si am mai incercat si Licurici, traseu scurt, foarte tehnic cu prize foarte mici, insa nu am reusit mare lucru pe el.

Al doilea weekend la surplomba, cu Mardale avand in plan Apanpas si Marcus Sharky. Eu venisem cu bormasina si ceva spituri ca sa amenajez o varianta mai usoara la un traseu mai vechi iar apoi am dat ceva ture pe Apanpas, de antrenament.

Mardale in CTRL -C 7a+

" cea mai lunga cadere din viata mea..."

Acum suntem la Valjevo, o zona noua pentru noi in Serbia. Cam la 280 km de Timisoara, peisaj frumos iar stanca in mare parte surplombata, de buna calitate si multe proiecte. Sunt 3 zone mari cu cate 25 de trasee in fiecare zona, batute bine, 2 la soare si unul langa rau in padure la umbra.

In prima zi ne desfatam cu trasee usoare si medii incercate la vedere si facute second go. Suntem multi, 13 (Eu, Titi, Ceasca, Sorin, Alina, Mardale, Diana, Natalia, Marcus, Doru, Coco, Ama si Luisa) si fiecare isi gaseste cate ceva de catarat iar o parte dintre fete viziteaza zona.

In Shorty 7c

Doru Fotografu'

Coco in Aurora Australis 7b

Ziua se termina cu o masa copioasa la restaurant pentru unii sau langa foc pentru altii, o sticla de vin si narghilea iar apoi somn in iarba sau in corturi...dupa preferinte.

A doua zi eu unul am incercat sa mai catar insa dupa o incercare la vedere pe un 7b foarte frumos si terminata in mod tragi-comic cu epuizarea resurselor (energetice si mentale) si o miscare destul de indecisa la lantul top-ului, ceva poze din coarda si inca niste incercari nereusite pe un alt traseu am plecat multumiti spre casa. Dar asta nu inainte ca lui Marcus sa ii iasa la ultimele incercari ale zilei traseul care l-a zdruncinat in repetate randuri cu caderi din dreptul top-ului.

Ceasca in Aurora Australis 7b

Urmeaza un nou weekend.... la Herculane !

Spor la toata lumea si profitati, cat inca e vreme buna.

Un triatlon unic

2010-09-03T04:31:00.000-07:00

In Fontainebleau, incepe cu 25-35 de trasee de bouldering pana in gradul 7B, apoi 10 km de alergare in padure si se incheie cu 20 km de pedalat.

Totul inspirat din spiritul bleausardului Charles Deneu:

http://larchantanimation.fr/index.php?option=com_content&view=article&id=98&Itemid=162

Frumos!

Drum bun, Chloe Graftiaux

2010-08-22T13:36:00.000-07:00

Chloe, locul 3 la general in Cupa Mondiala de Bouldering, foarte simpatica si favorita mea printre cataratoarele de top si-a gasit sfarsitul calatoriei pe lumea asta.

Se pare ca a cazut cu un bolovan desprins in timp ce cobora de pe Aguille Noire de Peuterey, Mont Blanc.

Cu siguranta zambetul si bucuria ei vor lipsi in lumea cataratului si printre noi, la competitiile mondiale de bouldering.

Condoleante apropiatilor, mamei si sorei care o insoteau la toate competitiile.

Imens regret...

http://www.chloegraftiaux.com/

Sursa si mai multe informatii :http://www.kairn.com/news_escalade_72749.deces-chloe-graftiaux-precisions.html

One Move Challenge 2010

2010-08-15T08:55:00.000-07:00

"Traseele sunt pentru tuturor", 25 pentru inceput si va asteapta!

One Move Challenge este o noua provocare lansata de One Move pentru a incuraja formarea de echipe si catararea intr-un format nou si distractiv.

Concursul nu isi propune sa desemneze neaparat cei mai buni cataratori ci echipa care catara cel mai bine impreuna, au o strategie buna si isi mentin motivatia pana la sfarsitul perioadei ‘competitionale’.

Regulile One Move Challenge 2010:

Perioada

- concursul se va desfasura pe o perioada de 7 saptamani (16 august-3 octombrie 2010)

- in cele 7 saptamani vor fi 3 perioade cand se vor adauga trasee in concurs. Astfel, de la inceputul primei saptamani vor fi in concurs aproximativ 24 de trasee, in saptamana 3 se vor adauga aprox. 12 trasee iar in saptamana 5 se vor adauga inca aprox. 12 trasee plus un numar de pana la 3 circuite in fiecare perioada.

Inscrierile

- concurentii vor forma echipe de cate 2 persoane. Sunt acceptate si participari a unei singure persoane. Fiecare echipa va trebui sa aiba un nume propriu.

- concurentii o data inscrisi intr-o echipa nu isi mai pot schimba echipa

- inscrierile se pot face oricand pe parcursul celor 7 saptamani

- fiecare echipa va primi printr-un e-mail lista cu traseele din concurs si palierul de dificultate in care se afla fiecare traseu.

- Taxa de inscriere e de 10 lei de persoana, bani din care se va forma fondul de premiere

Probele si punctajul

- concursul va avea 3 probe diferite: bouldering, circuite si slackline. Fiecare traseu va avea un punctaj in functie de palierul in care se afla. Vor exista 3 paliere de dificultate a traseelor astfel : traseele din palierul 1 vor avea fiecare cate 150 puncte, cele din palierul 2 vor avea 400 puncte iar cele din palierul 3 cate 1000 puncte. Punctele nu se impart la numarul de concurenti care fac traseul ci merg in totalitate fiecaruia care parcurge traseul, adunand astfel puncte la totalul echipei.

- Fiecare echipa va primi la inscriere o fisa de concurs unde concurentii vor bifa traseele parcurse. Toate fisele de concurs raman la sala One Move

- proba de slackline va fi punctata astfel : o parcurgere intr-un sens va valora 450 puncte ; parcurgerea intr-un sens cu intoarcere si revenirea la punctul de plecare valoreaza 1200 puncte iar parcurgerea intr-un sens cu intoarcere, revenire si parcurgerea iarasi a slackline-ului cu spatele 3000 puncte. Toate parcurgerile trebuie sa fie bineinteles fara caderi si fara ajutor exterior. Urcarea pe slackline se va face din picioare si fara ajutor.

- Echipa One Move isi rezerva dreptul de a acorda un bonus de pana la 2000 de puncte/ echipa (pentru maxim 2 echipe) echipei sau echipelor care vor impresiona prin evolutia lor, spiritul de echipa sau pur si simplu atitudinea concurentilor.

- slackline-ul va fi montat in fiecare joi timp de 2 ore (21 :00- 23 :00) cu posibilitatea de a fi montat si in zilele de marti.

- fiecare concurent va primi cate un indice in functie de vechimea lui in catarat si sex, indice cu care se vor inmulti punctele totale acumulate din parcurgerea traseelor respectiv a slackline-ului. Astfel baietii avand o vechime de peste 2 ani in catarat vor avea punctele totale inmultite cu 1. Baietii cu o vechime de sub 2 ani vor avea indicele 1.5. Fetele cu o vechime de peste 2 ani 1.5 iar fetele cu o vechime sub 2 ani 2.

- Clasamentul se va face in functie de punctajul total al fiecarei echipe

- Echipa One Move va publica periodic clasamentul intermediar cu traseele si punctajele obtinute de fiecare echipa pana la acel moment

SPOR LA CATARAT !!

Echipa One Move

Etapa a 5-a - Eindhoven, Olanda

2010-06-24T05:53:00.000-07:00

Desi nu am scris nimic despre Viena (sper totusi sa se intample) acum sunt in Eindhoven, in camera de hotel unde avem internet si voi incerca sa scriu despre ce se intampla pe aici.
Maine la 14:30 (ora locala) incep calificarile pentru noi iar acum ne odihnim dupa drumul facut. Am plecat marti dimineata cu trenul de 6 din Timisoara, pe tren a fost foarte greu sa dorm si am ajuns in Bucuresti pe la 4 dupamasa. Destul de obositor. Cam tot pe atunci au ajuns si Justin cu Miu, Oli si Dudau de la Moscova dupa un drum obositor. Miercuri trezirea e la 5 jumatate dimineata pentru zborul la Dortmund, apoi tren pana la Eindhoven. Iarasi e o zi obositoare cu putin somn, alergat dupa trenuri si mancat cam aiurea.

Nu stiu inca cauza insa ieri seara, cand trebuia sa avem un antrenament la sala ma apuca niste probleme cu stomacul ca nu pot sa fac nimic si abia reusesc sa ma linistesc spre seara cu speranta ca a doua zi sa fiu ok.
Intradevar astazi dimineata sunt mult mai bine, nu 100% refacut dar aproape ok. Azi ne-am plimbat putin prin oras, ceva cumparaturi si acum ne odihnim.
Cum ieri nu am putut sa ma dau deloc, as vrea sa ma misc putin astazi la sala ca sa imi dau drumul pentru maine. Inscrierile in competitie sunt pe la ora 8 seara si vom merge inainte sa ma dau putin.
Sala e foarte mare insa suprafata de catarat nu e pe masura salii. Sunt mai multe zone rasfirate cu trasee puse pe culori si gradate. Majoritatea prizelor de la AXIS, producatorul lor national si am inteles ca la concurs vor fi exclusiv prize AXIS si prize din seturile noi...
Abia astept sa inceapa concursul si sper ca sa ma simt bine si sa dau in concurs cat mai aproape de maximul meu. Sunt destul de motivat si sper ca totul sa mearga bine.

Cred ca totul va fi trensmis live si de data asta si cred ca va fi pe site-ul asta: http://www.worldcupboulder.nl/en/

Va mai scriu...

Un alt fenomen...

2010-06-04T00:29:00.000-07:00

Enzo Oddo, pana la 14 ani a reusit deja sa catere trasee de gradul 9a si multe 8c - 8c+.

Am gasit un filmulet foarte fain, cu el pe un traseu in sudul Frantei. Enjoy!

http://vimeo.com/11735361

In curand voi scrie si despre cum a fost la Viena, mai putina rabdare...

Prima etapa - Greiffensee Elvetia

2010-05-20T04:48:00.000-07:00

Da, prima etapa din Campionatul Mondial de Bouldering a trecut si am fost si noi acolo, am participat.

Dupa 4 zile petrecute in Bucuresti unde am avut ultimele 2 antrenamente, joi seara zburam spre Milano eu, Miu Claudiu, Oliver Batar, Justin si Ana. Micu Bogdan e deja acolo.
Dupa ce luam masina de la Europcar pornim imediat spre Elvetia, Zurich unde aveam sa stam. Din lipsa unui GPS sau o harta buna ne invartim mult in jurul granitei Italia-Elvetia si ajungem in final sa dormim dupa ora 2 jumatate. De dimineata trezirea e la ora 7 si ne grabim la Greiffensee, cativa kilometri de Zurich unde, in curtea unui kletterzentrum e panoul de concurs.

Sala care a gazduit concursul

Toti suntem cam buimaci dupa putinul somn si drumul de ieri insa incercam sa ne relaxam si sa ne facem incalzirea. E destul de intimidant sa vedem echipele celorlalte tari ca vin cu antrenor, maseur si inclusiv masa de masaj unde fiecare sportiv e "pregatit" inainte de a intra in concurs.
Pentru calificari suntem impartiti in doua grupe care vor merge in paralel. Eu cu Bogdan si Miu suntem in grupa A iar Oli e in grupa B. Bogdan are numarul de concurs 21 si intra primul apoi eu
si Miu, ultimul dintre noi.

Traseul 1

Primul traseu nu pare foarte greu pana in intermediara insa apoi nu imi pot da seama ce ar trebui facut pana la top. Incerc... de 2-3 ori, prin partea dreapta...si spre sfarsit prin stanga. Desigur ca era prin stanga insa nu mai am energie si timp pentru o incercare eficienta. Miu reuseste top la traseul asta insa tot dupa cateva incercari nereusite prin partea dreapta.

Traseul 2

Varianta gresita si varianta buna...

Traseul doi imi pare foarte greu, de forta, plecarea intr-un tavanel cu 2 module si niste intepate. Nu reusesc mai mult decat 2 miscari, iar Miu reuseste sa ia intermediara si chiar cade la 2 miscari de top la cea mai buna incercare.

Traseul 3 e pe panoul de afara si e de strangeri pe module (5 la numar ), foarte tehnic. Nu prea inteleg mare lucru despre ce e de facut cand fac vizionarea asa ca incarcarile nu sunt prea reusite. Iarasi, spre sfarsitul celor 5 minute dupa mai multe incercari ma prind despre ce ar fi de facut insa nu mai am vlaga... Si acum imi pare usurel... mi-e ciuda.

Traseul 3

La traseul 4 imi dau seama imediat cum trebuie ajuns la intermediara si ajung destul de repede, insa dupa aceea pare foarte ciudat. Dinamica dintr-o grupare stransa la niste prize proaste, cu ambele maini. Desi nu ma dau batut si tot incerc nu reusesc nimic. Dupa aceea, cand vad cum ar fi trebuit facuta miscarea, imi dau seama ca nu era atat de greu... si iarasi mi-e ciuda.

Traseul 4

Traseul 5 la ambele grupe

Traseul 5 pleaca dintr-un volum ciudat la o priza proasta de strangere si apoi dinamic la un alt volum mare insa scurs. Traseul asta nu e usor si in mod clar ma depaseste ca si fizic, ca si tinut prize. Vad ca nici Miu nu reuseste nimic aici.
Si cam asta a fost tot pentru noi. Oli reuseste si el 2 intermediare ca si mine si Bogdan. Miu are un top si 4 intermediare.
De aici suntem spectatori.
Sambata dimineata sunt semifinalele, semnificativ mai tari decat calificarile, insa si cei calificati sunt unu si unu, cei mai tari 20 de oameni din lume. Finalele sunt un show adevarat sustinut in principal de Ondra, Fischhuber si Klemen Becan ca si atitudine si Cedric Lachat care, elvetian fiind e favorit si care face o greseala foarte mare si pierde un top in finala. Reuseste traseul pe fata cazuta si inainte sa dubleze top-ul, sigur fiind de el se intoarce sa salute lumea. In picioare pe un volum, cand se intoacre pierde aderenta si cade. E un moment in care nimanui nu ii vine sa creada ceea ce s-a intamplat.
La fete finalele au fost cam grele, nefiind facut decat un singur top.

Finalistele

Finaistii

Adam Ondra

Kilian Fischhuber

Alex Jonshon

Akiyo Noguchi

Traseul 4 din finala iese din prima incercare atat pentru Fischhuber cat si pentru Ondra

Ca si concurs, a fost extraordinar. Panoul proaspat facut, special pentru concurs e unul foarte fain, cu multe schimbari de unghi, fete cazute si multe module. Traseele au fost amenajate de Jacky Godoffe, un bleaussard la 50 de ani care inca catara 8B de boulder si a facut o treaba extraordinara. Foarte tehnice si spectaculoase.

Dupa primul concurs imi dau seama tot mai mult ca e vorba de multa experienta care trebuie acumulata in concursuri si participari cu rezultate proaste... Insa sunt sigur ca, cu timpul, vom reusi clasari mai bune si vom dobandi o intelegere mai buna despre ce inseamna sa fii sportiv in bouldering. Experienta pe care sper sa putem impartasi altora, care sa duca totul mai departe.

Dupa cum spunea cineva: "i was rubbish no. 1..." dar urmeaza Viena intr-o saptamana.

Dupa mult timp...

2010-05-13T01:47:00.000-07:00

Nu am mai scris nimic de mult, chiar daca as fi vrut, pentru ca nu am avut stare, inspiratie, timp.. Oricum, acum sunt iarasi in Bucuresti si vad ca aici am ceva timp sa scriu si e si o atmosfera de actiune ce ma motiveaza.

De la ultima postare s-au intamplat multe, unele mai importante altele nu insa macar despre deplasarea de la Iasi la Balcaniada as vrea sa revin si sa scriu intr-o zi pentru ca am si ceva filmari pe care sa le pun cap la cap intr-un filmulet. A fost si etapa de la noi, de la Timisoara care eu consider ca a fost foarte reusita si a trecut si HCO-ul de anul asta.
Cu ocazia HCO-ului i-am cunoscut destul de bine pe Tomas Mrazek si pe Helena Lipenska, invitatii nostri de anul asta. Au fost 3 zile cu doi cataratori care in mod normal sunt foarte motivati, insa nu si de data asta din cauza zilelor multe petrecute pe drum, o raceala... Cu toate astea amandoi au catarat si am vazut o parte din motivatia si determinarea care probabil contribuie la succesul lor insa am vazut si o modestie extrem de mare la care sincer nu ma asteptam.
Tomas a incercat niste proiecte, in prima zi un proiect de la surplomba - proiectul no name - la care a facut pasii in proportie de 90% si a zis ca probabil traseul se invarte pe la gradul 8c sau peste. Asta dupa ce a facut la vedere 'Let's go back'. Helena a incercat si ea traseul Let's go back'' insa nu i-a iesit la a doua incercare si a renuntat. Curios sa aflu parerea lor legata de grad i-am intrebat iar Helena a spus ca probabil e un 8a tare.
Dupamasa, dupa ce s-a oprit ploaia am mers la zona de concurs unde Tomas a mai incercat un traseu din concurs, fara sa il faca insa.
A doua zi i-am promis ca o sa mergem la peretele mare din stanga cascadei, unde erau batute 3 trasee din care 2 in concurs. Peretele e extraordinar si chiar si Tomas a fost impresionat de potentialul de trasee grele si frumoase. A incercat traseul din dreapta dintre cele in concurs unde dupa o tura de descoperit miscari si inca una pentru a lega cat mai mult a zis ca e greu, probabil pe la 8c iarasi.

Toata perioada petrecuta la Herculane a fost imbunatatita cu baile la cloaca care au fost foarte apreciate si in general impresia lor despre Herculane si HCO a fost destul de buna, in ciuda conditiilor proaste din camping si a serviciilor la fel de proaste de la restaurante.

HCO-ul, pe langa prezenta lui Tomas si a Helenei a mai insemnat si o noua zona deschisa, o zona care este cu siguranta cea mai de calitate din Herculane, mai ales pentru trasee medii si tari, a mai insemnat locul 1 si titlul de Campion National la stanca castigat de Corciovei Silviu.

Pentru noi a fost inca o editie (a 9-a) dusa la bun sfarsit, cu detalii de corectat pentru urmatoarea insa si multe lucruri bune si un castig pentru toata lumea.

Acum sunt in Bucuresti, dupa cum spuneam si intr-o ora vom merge la aeroport pentru a zbura la Milano si in final pentru a ajunge la prima etapa de Cupa Mondiala de bouldering din Elvetia.
Impreuna cu Miu, Oli si Micu Bogdan vom incerca sa cataram cat de bine si sa absorbim cat mai mult din ce vom vedea si experimenta acolo. Cu siguranta va fi o palma zdravana luata insa incercam sa invatam cat mai multe din asta.

De la Piatra la Bucuresti

2010-03-28T14:11:00.000-07:00

Scriu din Bucuresti, cam de 2 ore am ajuns de la Piatra Neamt unde am participat la a 2-a etapa din Campionatul National de Bouldering. Desi miercuri eram aproape decis ca sa nu mai merg din cauza distantei si pentru ca ramasesem singurul din Timisoara care inca vroiam sa merg, totusi joi am decis ca sa fac tot ce pot sa ajung la Piatra. Am avut noroc cu brasovenii (mai exact Pti) care m-iau gasit un loc in masina lor si asa vineri la ora 5 m-am urcat in tren pana la Brasov de unde am mers cu masina. Am ajuns seara tarziu insa totul ok.
Sambata au fost calificarile si semifinalele. M-am calificat in semifinale insa nu mai departe. A fost destul de ok, m-am simtit mai bine decat la Brasov, am fost ceva mai relaxat si am catarat mai bine in ciuda degetului busit care pare ca nu vrea sa ma lase. Am terminat pe locul 10, cu multe greseli, insa de unele sunt constient si stiu ca incet pot sa corectez din ele iar altele le voi constientiza si corecta la urmatoarele competitii.
Desi a fost un efort destul de mare ca sa particip la competitia asta acum ma bucur mult ca am decis sa vin. Am invatat multe din competitie si din discutiile cu Batar, Neginita, Miu..

Acum sunt la Bucuresti pentru 2 zile de cantonament.
Maine voi avea 2 sedinte de antrenament cu Miu la Ecran, una dupamasa si una seara iar marti va veni Batar ca sa avem o sedinta de antrenament cu el drept antrenor, impreuna cu Negi, Marti si probabil mai multi..

Acum va spun si podiumurile de astazi: 1 Miu, 2 Micu Bogdan, 3 Martinica iar la fete o surpriza foarte placuta: 1 Toni, 2 Crina, 3 Bianca.

Natural High

2010-03-03T15:35:00.000-08:00

Oliver Batar

Blocul 1

Reusesc in sfarsit sa scriu (si sa finalizez, sper) desi am inceput acum o saptamana postul despre primul concurs din sezonul asta. Si am inceput cam asa:

Tufis bloc 1; Sorin bloc 2; Mardale bloc 3

Adriana; Mara; Andrei P

Anca

Weekend-ul trecut am fost la Brasov pentru primul concurs din Campionatul National de bouldering.
Am plecat 9 din Timisoara, multi si asta ma bucura. Indeosebi ma bucura participarea lui Sorin, Adriana, Anca si Mara care pot spune ca sunt primele "roade" ale salii One Move in materie de cataratori sportivi. Au mai fost Iulia (la sustinere), Mardale, Tufis si Andrei. Maty, care speram sa vina s-a razgandit in ultimul moment.

Bloc 2

Bloc 2; Bloc 3

Am plecat doua masini vineri seara, unii pe la 4 si noi pe la 7 fara sa stim exact unde vom dormi. 4 locuri ne-au fost oferite printr-o cunostinta de-a lui Adriana si i-am trimis acolo pe cei care stiam ca vor ajunge in Brasov mai devreme. Noi, eu cu Mardale, Tufis si Andrei am inceput sa cautam variante in momentul in care am aflat ca in biroul lui Pti e deja prea multa lume. Dupa cateva telefoane si un brainstorming am ajuns sa il sunam pe Costin in speranta ca am avea loc la el, in Sibiu. Asa ca pe la ora 11 ajungem la Costin acasa unde mai stam de povesti, ne uitam la Baby Tv cu Costi Jr. bem ceva bere, mancam si ne punem la somn.

A doua zi ajungem in timp pentru inceperea concursului multumita tunning-ului la Corsa lui Tufis, ne platim taxa de participare si incepem incalzirea. Desi ma asteptam la altceva, traseele din calificari au fost destul de usoare, 4 facandu-le pe toate la prima incercare.
Pentru mine a fost concursul mult asteptat si..destul de mult ratat. Nu stiu de ce, insa nu am fost in forma deloc, nici fizic, nici mental probabil... oricum, nu am facut mare lucru. Un top si cate o intermediara la restul traseelor. Motive ar fi multe... un deget puscat cu 3 saptamani in urma si pauza de la cataratul ' serios' in tot timpul asta, lipsa de experienta in competitii...

Traseele din semifinalele de a doua zi au fost mult mai tari decat in calificari astfel incat s-a facut top la un singur traseu. Eu si cu Sorin am trecut mai departe in semifinale insa, la fel cu majoritatea, nu ne-am putut imbunatati locul din calificari.

Antonia Trifu (Toni); Andrei Nutu

In finale fetele ne-au oferit un spectacol adevarat, dar mai ales Toni (12 ani) care a luptat sa iasa cat mai sus si in ciuda traseelor de lungime a iesit pe locul 4 si pe 2 intre romance. Adriana a fost foarte aproape sa intre si ea in finale si imi pare rau ca nu am vazut-o cum a catarat lungindu-ne mult cu pauza de masa si adunarea generala FRAE.

Adriana

Tufis; Mardale

A fost per total un concurs reusit, zic eu, chiar daca din cauza unor neintelegeri si a unei lipse de comunicare intre organizator si FRAE concursul nu mai face parte din campionat.
Rezultatele concursului le puteti vedea aici: http://www.naturalhigh.ro/noutate.php?id=30

Mai multe poze puteti vedea aici: http://www.alternativetm.ro/tura/512

Weekendul care vine vom avea concursul la noi si ne straduim sa iasa foarte bine. Cu ocazia asta facem si niste modificari la panou care vor aduce un plus de valoare...
Deci, va asteptam pe cat mai multi.

Tabara la Fontainebleau

2010-02-24T02:30:00.000-08:00

Am prelungit durata inscrierilor la tabara de la Fontainebleau pana in data de 16 martie.
Speram ca asa sa fie suficient timp ca cei nehotarati sa se hotarasca si sa se adune suficienti participanti ca sa putem scadea pretul taberei poate pana la 300 euro.

Detalii in postul anterior: http://adimargea.blogspot.com/2010/01/tabara-de-bouldering-la-fontainebleau.html

Si acum un filmulet de la fratii nostrii de la Ucraina :)
http://vimeo.com/7130733

Margalef si Siurana

2010-02-19T15:42:00.000-08:00

Vazand filmuletul asta cu Iker Pou in Demencia Senil (link la sfarsit) mi-am amintit de Margalef, zona de catarat din Spania unde am catarat o zi. O singura zi insa a fost de ajuns sa ma prinda si sa imi doresc ca sa ajung acolo iarasi cat de curand.
E o zona cu trasee surplombate, pe gauri de 1-2-3 degete unde trebuie sa ai forta si rezistenta. Nu e nevoie de o tehnica deosebita insa trebuie sa fii foarte puternic. Oarecum e opus stilului de catarat de la Fontainebleau (pe langa faptul ca e escalada si nu bouldering), nu e nevoie de acea finete in plasamentele picioarelor, pozitiile corpului sau dead-point-urile ciudate de acolo. E o catarare mult mai brutala care totusi m-a atras foarte mult.

In aeroport

Viata de camping intr-o zi de odihna

Cum prima jumatate din anul asta am pus-a deoparte strict pentru bouldering, nu voi ajunge acolo insa sper ca la toamna sau la primavara viitoare sa ajung acolo cel putin pentru 3 saptamani.

In Spania am fost anul trecut in martie si am catarat 2 saptamani in zona Siurana, iar o singura zi am mers la Margalef. Siurana e aproape de Barcelona, am mers cu avionul si acolo am inchiriat o masina ca sa ajungem pana in campingul de la zona de catarat, cam la 100 km de oras. Am fost mai multi, la un moment dat chiar 10 romani, pe langa noi 6 din Timisoara (eu, Andrei P, Coco, Ama, Rzz si Vali) au mai venit Justin, Espo si Diana cu Ioana. Acolo ne-am intalnit cu Radka Petkova si Vini, prietenii nostri foarte buni din Sofia si am avut un timp foarte fain impreuna.
Tin minte ca excursia a costat cam 230 euro, incluzand avionul, masina inchiriata (1 zi), cateva nopti in camping (6 euro/noapte la cort iar cateva nopti am dormit in boscheti ca sa mai scad din costuri), mancarea, autobusul si trenul la intoarcerea in Barcelona.

Radka si Vinnie

Margalef-ul e cam la 60 km de Siurana. Am mers acolo pentru o zi eu, Coco Andrei si Radka cu masina ei si am avut marele ghinion ca sa gasim la sfarsitul zilei masina sparta. Paguba a fost destul de mare, 2 portofele si un rucsacel furate si intoarcerea la Siurana noaptea, cu geamul usii din dreapta fata spart pe o temperatura probabil ceva peste 0 grade.

Tura per total a fost excelenta, am prins doar 2 zile cu ploaie si in rest vreme foarte buna iar zona e plina de pereti foarte usor accesibili cu sute de trasee pentru toate gusturile. Pentru satul Siurana nu as putea gasi cuvinte ca sa il pot descrie cu adevarat. E o cetate pe varful unui deal unde te plimbi pe stradute de 2 m latime, printre portocali si migdali si te intrebi cu adevarat daca chiar sunt oameni care traiesc in casele astea de piatra si aparent asa de rupti de lume.
Si sunt.

Va las sa savurati filmuletul: http://vimeo.com/9519387

Dureri la nivelul cotului

2010-01-29T14:06:00.000-08:00

Am decis sa scriu, din cand in cand despre anumite accidentari, afectiuni mai putin cunoscute care pot surveni in practicarea cataratului. Ceea ce voi scrie si sfaturile mele vin in mare parte din experienta personala, experientele altora si din ceea ce am citit. Nu sunt medic si nici nu am cunostinte de medicina speciala legata de ceea ce voi scrie asa ca va rog ca sfaturile sa le luati ca atare.

Ca si in orice alta activitate, sport exista niste reguli si directii de urmat pentru ca sa fim sanatosi si in buna forma si sa putem sa continuam ne cataram si pana la 60-70 de ani. Depinde de noi daca ne interesam de ele, le urmam si suntem atenti la sanatatea noastra.
Cataratul e un sport foarte complex si sanatos (comparabil cu inotul si alergatul), in practicarea lui sunt folositi majoritatea muschilor corpului, o mare parte o are tehnica si agilitatea si in aceeasi masura ca si partea fizica si cea tehnica un rol important il are partea mentala. Acestea sunt laturile care se intrepatrund in proportii diferite in orice sport. Cataratul e unul dintre sporturile care lucreaza in mod echilibrat toate cele trei laturi.

Si acum sa revenim...

Acum ceva vreme am aflat ca Iulia nu a mai venit la sala din cauza unor dureri de cot. Am fost surprins sa aud asta dar totusi, stiam despre ce e vorba.

Definire

Durerile de cot vin de la o afectiune numita Epicondilita care poate sa fie mediala sau laterala. De fapt, e o inflamare a tendoanelor la nivelul articulatiei cotului. E ceva ce se poate intalni la cataratori, tenismeni, golferi dar este foarte des provocata de activitati ca si folositul excesiv al mouse-ului sau a tastaturii.

Durerea este locala, dar poate sa si radieze spre biceps sau antebrat. De asemenea poate sa fie la atingere, la contractia muschiului sau la relaxarea brusca dupa o contractie.

Cauze

zona de aparitie a durerii

La cataratori cauza principala e "stresarea" excesiva (in volum si intensitate) a tendoanelor muschilor antebratului sau un soc brusc, violent asupra tendonului. Asta poate sa vina din cresterea rapida in forta a muschilor antebratului coroborata cu crestera mai lenta a rezistentei tendoanelor dar, cel mai adesea e datorata unei tehnici de catarare deficitare.

Prevenire

- e foarte importanta incalzirea inainte de inceperea antrenamentului. Incalzirea coatelor si exercitii de intindere a muschilor (streching) la nivelul bratelor. De asemenea aceleasi exercitii de intindere trebuie facute si la sfarsitul antrenamentului pentru relaxarea muschilor si o refacere mai rapida

- la antrenament, tot timpul e mai importanta calitatea decat cantitatea

- evitati cand faceti tractiuni sa ajungeti pana in pozitia de mana intinsa; mentineti o usoara flexie la nivelul coatelor

- hidratarea suficienta si constanta pe perioada catararii poate sa va scuteasca de multe neplaceri. Un tendon nehidratat corespunzator poate fi usor comparat cu un cablu de frana ruginit la bicicleta

Tratarea

- aplicati gheata de 3 ori pe zi, pana la oprirea durerii. Dupa aplicarea ghetii masati cu o crema antiinflamatoare, timp de 7 zile sau pana dispare durerea

- in general nu e nevoie sa va opriti din catarat insa mentineti un nivel scazut in solicitarea bratelor. Catarati trasee usoare si axati-va pe fete cazute si verticale. Asta sigur va va ajuta sa va asezati mai bine pe picioare si va fi mai degraba un timp castigat decat unul pierdut.

- dupa disparitia durerii, usoare exercitii de stretching a muschilor antebratului

- pentru stabilizarea incheieturii cotului e importanta lucrarea muschilor antagonici respectiv a extensorilor palmei si degetelor. Pentru asta se lucreaza cu greutati de 1-5 kg dupa cum se vede in poze. E important sa sprijinim antebratul pe o suprafata plana, incheietura cotului la 90* si e important sa facem miscarile de ridicare si coborare a palmei incet si controlat. E bine de lucrat cateva serii (2-4) a cate 20 repetari pe fiecare mana.

exercitii de ridicare-coborare a palmei

exercitii de rotire a incheieturii mainii

Va rog, daca cititi articolul si aveti nelamuriri, completari sau mai multe informatii decat mine, experiente personale, scrieti un comment.

Retezat - ianuarie 2010

2010-01-21T14:18:00.001-08:00

Foto: Eugen Andrei

A fost prima iesire de iarna sezonul asta. Din Timisoara am plecat catre Retezat foarte multi la care s-au mai alaturat aradeni si caransebeseni. In total peste 25 de persoane.
Eu am zis ca asta e efectul crizei economice. In ultima vreme iesirile sunt cu tot mai multi oameni si oameni pe care rar ii vad sa se alature 'grupului mare'. De obicei, in anii trecuti se mergea in mai multe grupuri mici, lumea era mai individualista si se intampla sa ne intalnim la Herculane sau Retezat fara sa stim unii de altii. Lumea era ocupata sa castige bani. Acum, eu unul am simtit un spirit comunitar, cum am mai simtit acum 5-6 ani cand inca mergeam la Herculane cu trenul si abia aveam loc sa ne urcam in acceleratul de duminica seara spre Timisoara.

M-am bucurat mult sa aud ca vine si Zsolt. Cu el am inceput eu sa vad ce e alpinismul si turele cu el au formatat partea din mine care vrea sa isi zica alpinist. A fost ca si educatia de acasa, cei 7 ani in care inveti si devii mare parte din ce urmeaza sa fii.
Desi nu stiam ce planuri are, imi doream sa cataram impreuna. Oricum, planul de acasa intocmit cu Radu a fost sa cataram cat mai mult in peretele Bucurei. Pana la urma s-a facut ca sa mergem impreuna spre perete si pana sa ne echipam noi, cand ajungem la baza traseului Zsolt era gata si pregatit sa i-o dea in sus, de unul singur. Propun sa facem o echipa de trei si ma bucur ca s-a aprobat. Asa ca scot semicorzile, ne legam si Radu porneste pe prima bucata. Apoi tot Radu, si pe lungimile mai tari tot Radu. Ma bucur ca a mers el tot traseul cap. Stiam ca isi doreste asta, eu si cu Zsolt mai facusem traseul de cateva ori si asa am avut ocazia sa mai depanam amintiri, in regrupari. Am vorbit despre vremuri trecute, trasee, planuri, job, parinti, viata, Dumnezeu...

Traseul de sambata a fost Hornul Negru (sau Hornul Mare!?...). Desi am inteles ca la baza lui, pe timp de vara poti gasi o placuta pe care scrie Tr. Furcile, eu asa l-am cunoscut ca si Hornul Mare si asa ramane deocamdata. Iar duminica a fost traseul Furcile.
Desi sceptici din cauza zapezii viscolite, totusi conditiile pe valcel au fost bune si a fost o adevarata placere sa urcam, nelegati toti trei pana in mica sa de unde urmeaza traversarea expusa. Acolo ne-am legat intr-o semicoarda, eu am plecat pe traverseu, inotat in zapada foarte mare, dezgropat fisurile unde stiam ce friend intra si am ajuns in al doilea valcel. De acolo Zsolt pana sus ca sa iesim pe creasta si sa fim luati in plin de rafalele de vant. Inca o lungime si ajungem la loc sigur. E mare lucru sa ajungi sa strangi mana coechipierului, sus, dupa ce ai terminat traseul si ai trecut prin niste momente extraordinare. E un moment care spune multe despre ce inseamna alpinismul... Oricum, eu asa am invatat, de la Zsolt.

Un filmulet ediatat de Radu, cu o erata: Zsolt, nu Szolt.

Asta a fost prima iesire. Sper sa urmeze inca cateva si sa ajungem si la Muchia Mare.

Tabara de bouldering la Fontainebleau

2010-01-13T02:57:00.000-08:00

Filiera Franceza - Voiaj organizat cu o usoara nota pedagogica

Ce este Fontainebleau?

Un loc magic, la 60 km de Paris, unde in urma cu mai bine de 100 de ani s-a nascut boulderingul sau, en francais, „escalade a bloc”. In anii ‘90 existau deja mai mult de 10.000 de trasee grupate in circuite, de la alb – pentru copii, pana la alb si negru – ‘extrêmement difficile’. De atunci lucrurile au evoluat nitel : www.zebloc.com, http://www.grimporama.com/francais/bleau/bleau.htm, http://bleau.info/.

This is Fontainebleau, the place where 8a heroes are being lectured by middle aged housewives, inflatable monster pads don't make you dare to top out problems that were established 30 years ago starting on a little carpet and the hardest easy bouldering in the universe! Fontainebleau, the place where it all began...

Cine suntem ?

Adi Margea

– instructor de escalada atestat FRAE

- membru in Clubul Alternative Timisoara; experienta de antrenorat in cadrul clubului

- membru al Lotului National de bouldering

- proprietarul salii de catarat One Move Timisoara si instructor de escalada in cadrul salii

- amenajator de trasee de bouldering si escalada la diferite concursuri locale si nationale
- organizator a mai multor concursuri de bouldering si escalada, inclusiv HCO din 2005 pana azi
- am experimentat Fontainebleau-ul timp de 4 saptamani, in 2006 si 2009

Andrei

Nutu-Manea - antrenor

de escalada sportiva atestat CNFPA, membru al Clubului Freestyler Piatra-Neamt,
- de sase ori vizitator al zonei Fontainebleau, in total 9 saptamani

- coorganizator cursuri de bouldering Free Your Mind la panou si stanca in 2006, 2007, 2008

- coorganizator Festival Oituz Boudering 2007

- coorganizator Turneu Gheara si Biceps 2007

- Locul III Campionatul National de Escalada Bloc in 2006 si 2009
- membru al Lotului National de Bouldering
- co-deschizator al zonelor de boulder Sihla,

Oituz, Bisoca, Bâsca

Ce vrem sa facem ?

O incursiune de o saptamana in capitala mondiala a boulderingului, unde, pe cele 30.000 ha ale domeniului catarabil, vom descoperi o adevarata cultura definita de savoir faire-ul tipic parizian, unde prizele din cele mai usoare trasee iti sunt curatate cu atentie de cei mai mari cataratori ai lumii iar gradele cele mai inalte sunt catarate de acestia din urma in pauza dintre doua dezbateri pe teme culturale la un pahar de vin rosé.

O galerie foto din trip-urile anterioare gasiti la :

http://www.facebook.com/#/album.php?aid=1703&id=100000641053247

Gradina unui gite rural

Cu cine ?

Cu oricine e interesat de catararea cea mai imaginativa, pe feţe cazute, fisuri, muchii, surplombe, tavane, feţe drepte, dar mai ales PRIZE SCURSE. De la incepatorii cei mai incepatori pana la cei mai mari experti, este din plin pentru toti, pentru ca locul este in sine INEPUIZABIL.

Cum facem ?

Zburam la Paris, conducem cam 60 km pana in zona Fontainebleau, locuim intr-o casa tipic frantuzeasca din satucele incantatoare situate in padure sau in marginea acesteia, ne cataram cat putem, in rest gatim, citim, discutam, ne plimbam, fotografiem, filmam, vizitam – imprejurimile si Parisul, dormim.

Cand ?

17.04.2010 - 24.04.2010.

E gratuit ?

Din pacate, raspunsul este nu.

355 euro/pers includ :

- 7 nopti cazare in gites ruraux – case complet echipate, la cheie, in camere de doua sau trei persoane

- transport cu masina (in functie de marimea grupului, Renault Kangoo, Espace sau Traffic) in Franta, adica aeroport – casa si retur, deplasari zilnice la zonele de cataract si in imprejurimi, o zi la Paris.

- vizita ghidata la Paris - sunteti liberi sa renuntati la « ghidaj », oricum e gratuit

- instructor/antrenor/ghid la catarare – unu pentru grup de pana la 7 persoane, 2 pentru grup mai mare

- echipamentul de asigurare - saltele de bouldering (crash pads) , una /2-3persoane.

Mai costa ceva ?

Din pacate, iarasi da.

- Pentru non-parizieni J , trebuie sa stiti ca un bilet de avion pe ruta Bucuresti-Paris-Bucuresti cu Wizz Air sau cu Blue Air costa pana pe 15.02.2010 (data limita a inscrierii la Filiera..) intre 80 si 100 euro.

- Cu 10 euro/zi cumparaturi din supermarket, esti mai mult decat asigurat in ce priveste bautul (si nu doar lapte, ci si vin, cidru, bere etc.) si mancatul (aici e mult de vorbit, fiind oarecum subiectul numarul 2 al acestei deplasari in tara marilor bucatari).

- La restaurantele din zona o cina e cam 11 – 12 euro/pers fara bauturi.

- Lenjeria de pat, care, daca nu o aduceti cu voi, costa 10 euro/pers.

Ce trebuie sa aduceti ?

Papuci de catarat (numiti si espadrile), magneziu, periute pentru curatat prizele, una bucata mocheta de 20/20cm – pentru curatat talpa papucilor de catarat.

Padurea din Trois Pignons - dupa ploaie, intr-o zi de toamna

Detalii finale

Inscrierile se fac pana la data de 15.02.2010.

Inscrierea presupune achitarea a minim 250 euro pana la data de 15.02.2010, restul de plata urmand a se face in Fontainebleau, la preluarea camerelor.

Va sugerez zborul Wizz Air cu aterizare la Beauvais in data de 17.04.2010 ora 19.10 – ora locala, ca find cel mai ieftin. In cazul in care alegeti alta varianta, intalnirea se va face la biroul Agentiei Europcar din aeroportul Beauvais, pe data de 17.04.2010 la ora 20.00, ora locala.

Intervalul mare dintre data limita a inscrierii si deplasarea propriu-zisa se datoreaza necesitatii de a rezerva cazarea, a inchiria masina si a cumpara biletele de avion la preturile care se reflecta in costul final afisat mai sus. De asemenea, in ceea ce priveste casele de inchiriat, datorita afluentei de cataratori in zona Fontainebleau, exista si o problema de disponibilitate. Incercam sa rezovam aceasta problema prin a avea grija de aceste detalii cat mai din timp.

Pentru detalii, alte informatii si inscrieri:

Andrei Nutu-Manea 0724175802; andreicarpat@yahoo.com

Adi Margea 0723007563 ; adi.margea@gmail.com

si www.onemove.ro

Cu salteaua prin oras...

2010-01-01T08:50:00.001-08:00

Cum iesirea in Retezat la bolovani nu a iesit, e 27 decembrie si o vreme excelenta afara, Sorin ma suna si imi zice ceva de buildering... Imi ia ceva pana sa ma prind de ceea vrea defapt iar in nici o ora suntem deja cu salteaua in spate prin oras. Am avut si aparatul foto cu noi. Iata ce a iesit:

A fost excelent sa ne miscam putin, afara, pe o vreme superba, chiar si in oras.

Si un 'bolovan' probabil prea mic pentru ca sa faci ceva... oricat de doritori am fi fost noi.

O alta zona, cu trasee tari, peisaj frumos... aproape ca in Rocklands.

Iar acum, ca am inceput anul 2010, LA MULTI ANI, multe bucurii si multa libertate in a face ceea ce va doriti cu adevarat, ceea ce e cu adevarat in voi.

Planuri de iarna

2009-12-28T03:06:00.000-08:00

Acum, ca a venit iarna, chiar daca inca ma tot gandesc cum sa fac sa iasa de o iesire la bolovani, in Retezat poate cat e vremea mai moale, am totusi si niste planuri de iarna. Sper ca iarna asta sa apuc cel putin 3-4 iesiri la trasee de mixt: 2 in Retezat si 1-2 in Bucegi.

Retezatul e zona noastra de iarna. In ultimii 3 ani, de fiecare data intre Craciun si revelion am fost acolo cateva zile. Deci de 3 ani sarbatorim acolo, in ziua de 29, ziua de nastere a lui Radu. De doua ori am fost doar noi doi, in cort, sub Coltii Pelegii iar ultima oara in refugiul Bucura cu Calin, Valean si o afinata intr-o sticla de jumate pe care o tineam la piept sa se mai incalzeasca ca sa putem soarbe inca cativa stropi de pe langa bucatile de gheata.
Acum imi amintesc ca asa a inceput sa se concretizeze si One Move si asa a inceput colaborarea intre mine si Radu: acum 2 ani, in noaptea de 29 decembrie, in cort, in Valea Rea.

In Retezat ne-a ramas restanta mie si lui Radu, Muchia Mare din Coltii Pelegii. E un traseu foarte frumos si, poate cel mai cunoscut si de prestigiu traseu din Retezat. Prima oara am fost acolo acum 3 ani iar povestea turei o puteti citi aici. Atunci am facut mai bine de jumatate de traseu, poate 2/3 si ne-am retras din fata unui perete vertical de vre-o 20 m ce parea destul de tare, cumulat cu timpul inaintat si oboseala adunata. Per total e un traseu, as zice eu destul de tare in conditii adevarate de iarna, lung, cu pasaje tehnice intrerupte de scurte coborari/rapeluri de pe jandarmi pentru a fi intampinat de un alt tanc/pilier de trecut.

O poza cu traseul desenat de Adi Valean

Data trecuta ne-am oprit la baza jandarmului 4. Dupa 'Deget' se poate vedea zona prabusita acum cativa ani. A fost o placa imensa ce s-a prabusit afectand o parte a traseului. Dupa prabusire am auzit zvonuri cum ca nu s-ar mai putea face, ca e o fata unde nu sunt prize si nici nu poti bate vre-un piton... Insa Zsolt mi-a zis ca a reusit sa treaca, vara, la espadrile. Mi-a zis ca e tare, cu riglete mici si de aderenta. Din cate stiu eu, pe timp de iarna inca nimeni nu a trecut pe acolo. O merge si om vedea.

In Bucegi am un alt proiect, de mai multi ani, o linie in Coltii Morarului. Am si mers o data cu Radu pana acolo. O gramada de echipament adunat de pe la prieteni, o noapte pe tren, o zi de mers pana la baza valcelului care duce la perete, rucsaci de 30 kg in spate, doar ca sa constatam ca e foarte multa zapada si nu am fi reusit probabil nici macar sa ajungem la perete. Am dormit o noapte intr-un fel de stana si a doua zi acasa. Oricum, atunci aveam prea putina experienta pentru ceea ce vroiam sa facem. Linia aia probabil presupune portiuni lungi de mixt, apoi cateva lungimi de artificial, toate probabil cu cateva zile dormite in perete. Insa locul arata extraordinar si linia e superba, cel putin din cate imi amintesc eu. Sper ca anul asta sa reusesc sa fac o echipa si sa merg acolo.

Coltii Morarului
Linia la care ma gandesc...

Pe langa asta ar mai fi si linia din Vis Suspendat care sta inca si asteapta ca sa fie dusa pana la capat, pana in creasta iar acum cateva zile Justin m-a sunat si mi-a spus ca are si el un proiect...

Povestea cu Vis Suspendat aici.

Multe de facut...insa pentru mine pe primul loc sta totusi pregatirea pentru urmatoarele etape nationale de bouldering si, eventual etapele mondiale.

Iar acum, un film despre stilul cehesc... si un traseu de mixt. Vizionare placuta!

http://vimeo.com/7852681

Mos Craciun e boulderist

2009-12-21T15:22:00.000-08:00

Un concurs organizat de bucuresteni (anul asta din cate am vazut si auzit in organizare au fost: Robert, Bifi, Vladone, Carlig, Mesteru' si Ioana...) care devine traditional si creste de la an la an. Organizare tot mai buna, site dedicat evenimentului, numar de participanti impresionant si, probabil in primul rand, mult spectacol in duelurile din finale.

Am plecat cu gandul ca as vrea sa particip la cat mai multe concursuri in urmatoarea perioada, incepand cu MCEB si apoi, tare as vrea la toate etapele nationale de bouldering de la anul. Se anunta a fi 4 (5 initial, dar se pare ca Bucurestiul se lasa pe tanjala la asta...) Brasov, Timisoara, Piatra Neamt si Iasi. Din cele 4 etape la puntajul final vor contribui primele 3 cele mai bune clasari. Cum eu probabil voi amenaja la Timisoara, voi putea participa doar la restul de 3 etape unde va trebui sa dau tot ce am mai bun.
Va fi un efort considerabil 2 deplasari in nord-estul tarii unde nici nu stiu inca exact cum pot sa ajung insa vreau tare mult sa merg si sa particip.

In ultima vreme ma bazaie tot mai mult un gand.... Sa gust si eu din, probabil, dulce-amarul unor etape de cupa mondiala la bouldering. Cam atat deocamdata, e un gand care creste tot mai mare si incet cred ca o sa ridic toate panzele ca sa ma indrept intr-acolo.

La MCEB am plecat cu gandul sa ma testez iarasi intr-un concurs, ceea ce nu mai facusem demult in Romania. Am participat la cateva la Novi Sad, in Serbia unde am avut si rezultate ok dar si proaste (datorate unor accidentari). In Romania, printre romani simteam ca e altceva totusi, aveam mai multe 'frici'. Mi-am propus un aproximativ loc 5 sau minim o calificare. Stiu ca pot atat, char mai mult insa de incalzire, acomodare, testarea nivelului e ok asa.

Am facut destul de multe greseli in concurs care in general s-au soldat cu o pompare zdravana, ne mai reusind sa fac inca un traseu mai tare si vre-o 3 usoare care sa ma claseze mai sus. Am intrat in finala pe locul 8.

Sistemul de finala, ales pentru a creste spectacolul e un sistem eliminatoriu de duel pe grupe de cate 2 cataratori (locul 8 cu 4, locul 7 cu 3....). Am cazut cu Popic pe un traseu de intepate pe 25-30 grade. A fost intradevar spectaculos si as fi vrut sa il vad pe Popic pe traseu. A dat top din prima, ca de altfel la toate traseele din finala, iesind pe locul 1 respectiv Mosul anului 2009. Eu nu am ales secventa cea mai buna si, in ciuda acestui fapt si a oboselii din calificari cu un timp foarte scurt de odihna am reusit sa dau palma la top insa doar atat.

Am asistat la urmatoarele dueluri unde, Popic s-a aratat de fiecare data a fi foarte inspirat si intr-o mare forma atat fizica dar mai ales mentala, dovedind pana la final ca a fost cel mai bun.

Din restul trupei Mardale s-a dat destul de putin in ultima vreme nereusind nici prea multe nici prea grele trasee, Tufish a facut majoritatea traseelor din prima incercare insa nu s-a prea bagat la nici unul din cele tari iar Sorin se impinge tare si repede inainte.

Acum ma simt in varf de forma, ies miscari tari iar pe urmatoarea perioada, desi e perioada lenevelii si a burtilor pline (pentru majoritatea oamenilor) voi incerca sa ma dau totusi cat mai mult.

American feelin'

2009-12-09T05:47:00.000-08:00

Un tip pasionat si talentat. Foarte frumos!

http://www.youtube.com/watch?v=v3OIssWNzFo&feature=player_embedded

Si un altul:

http://www.youtube.com/watch?v=pJiJUmpW-Bg&feature=player_embedded

Herculane!!!!

2009-11-15T14:23:00.000-08:00

Nu am mai fost de mult la Herculane. Abia asteptam sa se indrepte putin vremea, dupa o saptamana in care a plouat foarte mult si sa merg, sa simt iarasi mirosul de Herculane, sa catar ceva si sa dorm, asa cum doar acolo dorm (extrem de bine!!).
Asa ca reusesc sa imi iau liber de la lucru pentru weekend si planul e sa mergem eu, Mardale, Andrei P si Coco cu o masina si cu bus-ul lui Duba: el (Duba), Ceasca, Tomi si Sandel.
Sambata dimineata Mardale ma ia pe mine primul, apoi Coco iar Andrei ramane in oras cu treaba in urma unui accident de masina intamplat chiar de dimineata. Nimic grav, insa birocratia... Pana la urma primeste masina de la taica-sau (i s-a facut mila de el probabil, cand a vazut cata tristete i-a provocat gandul de a nu merge la Herc) si vine si el in urma noastra.
Pe cand sa ajungem in Herculane il sunam pe Ceasca sa vedem care le sunt planurile pentru ziua aia si aflam ca in urma unor calcule mai detaliate de rentabilitate si eficienta in catarat echipa cealalata a ales sa mearga la Lipova !!!??? Nu prea am inteles noi cum au ajuns la rezultatul asta dar, in fine..

Ajunsi in Herculane ne intalnim cu Marcus (proaspat intors din Nepal, de la o tura in jurul Annapurnei si alte cele) si cu Mitrut si intre timp ajunge si Andrei.
Planurile le facem repede asa ca Coco merge la km 9 unde vrea sa incheie socotelile cu 'Doi dintre voi' si eu cu Mardale, Marcus si Andrei urcam spre Surplomba. De la jumatea drumului ne dam seama ca e apa peste tot in trasee si ne intoarcem spre Faleza (o paranteza, pentru mine e greu de inteles de ce e 'Faleza', cand toate sunt faleze defapt...) unde ne intalnim si cu Romeo Chira, venit din Cluj.
Vremea e excelenta, poate chiar prea cald obisnuit fiind cu temperaturile scazute de la Fontainebleau. Merg cu Andrei sa ne incalzim pe Clandestino si Sarpele de Foc. Doua trasee foarte frumoase, pe un tanc izolat, lungi, de fata cazuta, prize mari, am concluzionat amandoi ca ambele sunt trasee de 5 stele. Pe Clandestino m-am dat de 2 ori iar pe Sarpe in pas nu am reusit sa fac miscarile din prima, la vedere. Ma simteam incordat si oarecum stangaci. E clar ca mi-am iesit din mana (sau din picior, defapt) pe stilul asta de trasee, de fata. Nu m-am mai dat demult pe genul asta si se simte. As vrea sa remediez asta...
Abia acum ne dam seama ca ziua e pe sfarsite asa ca Andrei apuca doar sa incerce putin miscarile de intrare in Thin Ice si trebuie sa coboram deja.
Seara se incheie cu foc, ouzo, ceva narghilea si povesti, top-uri si clasificari ale noilor cataratori si cataratoare din Timisoara. Aici la detalii nu mai intru.

Dimineata si ploua marunt.
Coco e convins ca azi e ziua in care o sa ii iasa traseul (ca ar putea sa ii iasa, nu il contrazic) dar mai ales ca prizele si in special priza scursa de la iesire nu e uda si ca poate fi tinuta in conditiile astea (aici eu zic ca viseaza). El merge la traseu si noi recurgem la planul B: mergem pana la o faleza noua, sa vedem care e potentialul de trasee. Eu ma uit demult la faleza aia si visez o faleza a viitorului in Herculane, surplombe cu coloane si gauri, ...o adevarata Ceuse, sau Gorges du Loup sau.... defapt sunt convins ca e asa si va urma doar confirmarea si eventual intrecerea asteptarilor. Adopt intru-totul si vorbele lui Kobe : " am gasit-o. A fost dintotdeauna aici..." si ................................M-A DEZAMAGIT!

Coco se pare ca a avut dreptate, priza era intr-adevar uscata, dar nu a fost sa fie...de data asta.

De la stanca la panou...

2009-11-05T14:46:00.000-08:00

De obicei dupa o perioada mai lunga cand ma dau exclusiv la stanca, cand ajung inapoi in oras si la panou, motivatia sa ma dau pe plastic imi scade foarte mult. Parca nu vad nimic interesant si parca nu pot sa fac nimic. Desi stiu ca imi place, stiu ce simt in general pe panou, e ceva ce chiar imi place, dar acum nu.

Pentru mine panoul de cele mai multe ori nu e o forma de antrenament pentru stanca (poate si pentru ca am iesit prea putin la stanca pana acum) ci il simt pur si simplu ca o forma de catarare care o cunosc destul de bine si imi face placere. In primul rand imi place cand am multe posibilitati (unghiuri si inclinatii ale panoului), cand am prize multe si variate dar in special scurse si pot sa imi setez trasee dupa bunul plac. E extraordinar sa ai si cu cine sa te dai, cineva cu multa viziune si pasiune pentru trasee, pentru bouldering. Asta mi s-a intamplat mai rar...

Insa culmea satisfactiei la panou pentru mine e sa ai panoul gol, multe prize faine la indemana si sa setezi trasee (pentru concursuri, in general). Esti in lumea miscarilor, esti liber si incerci sa creezi, sa scoti la iveala miscari pe care apoi le dai altora, ii 'obligi' pe altii sa le faca. Asta imi place. Si imi place si dificultatea.

Zilele trecute am dat peste niste filmulete care mi-au mai crescut nivelul motivatiei.
Unul e despre povestea lui Rich Simpsons si Action Directe : http://vimeo.com/6848413
Si celalalt e un traseu de bouldering (sau poate de escalada fara coarda, fiind atat de lung) in Australia http://photos.jameskassay.com/Videos/Bouldering/4971213_4zpMG

Nu am uitat de restul povestilor de la Fontainebleau dar se pare ca lipsa de motivatie e si aici.
Insa vine ea...

Si inca un lucru! Rares Manea a castigat, de fapt noi toti cei care am votat am castigat pentru Rares la campania BRD - "Cautam Oameni Mari" sansa de a participa la Mondialele de schi-alpinism de la Andorra. A fost un exemplu frumos de mobilizare si sustinere a comunitatii de cataratori, alpinisti, schiori.
E o sansa frumoasa pentru Rares care cu siguranta va avea mult de muncit de acum pentru ea.

http://www.cautamoamenimari.ro/castigatori.php

Plats de saison

2009-10-28T03:22:00.000-07:00

Nu a fost chiar ca in filmele cu Chris Sharma, cand la ultima incercare a zilei, in ultima zi reuseste sa faca traseul. Insa a fost aproape asa.

Ceasca a luptat sa faca un traseu, un traseu excelent, cu un nume extrem de potrivit "Plats de saison". Un arete (colt al unui bolovan) surplombant cu o miscare dinamica si iesire pe scurse.
Pana la urma nu a reusit sa il faca insa a fost aproape si la fel de motivant si emotionant ca si in filme.

Traseul l-am gasit in ultima zi, intr-o zona in care stiam ca bolovanii se usuca repede dupa ploaie. Plouase toata noaptea insa speram sa mai avem inca o zi in care sa cataram, asa ca am mers la Gorges aux Chats, o zona in care bolovanii sunt pe varful unui deal si daca adie vantul, stanca se poate usca chiar si in 2 ore. Eram destul de obositi, fiind ultima zi dupa 3 saptamani de catarat asa ca ne incalzim indelung, pe multe trasee iar spre sfarsitul zilei incercam doua trasee mai grele Plats de saison si inca unul pe la gradul 7A. Traseele astea plus un apus excelent vazut din varful dealului, deasupra intregii paduri a fost finalul perfect al excursiei noastre. Am incheiat cu o poza de grup si drumul pana la camping unde ne astepta (sa o pregatim, bineinteles) o alta specialitate 'de camping' si o sticla de vin.

A fost excelent, 3 saptamani in care am catarat cat am putut, ba chiar mai mult decat am putut, cu vreme buna, chiar daca a si plouat destul de mult si trasee foarte variate si frumoase.

Asta a fost, pe scurt finalul excursiei noastre insa urmeaza sa scriu mai mult despre ca am facut in cele trei saptamani si sa pun si mai multe poze. Asta in urmatoarele zile.
Deocamdata e perioada de reacomodare cu orasul si viata de aici insa sunt bucuros sa vad din nou panoul si prizele si sa pun trasee noi 'a la Bleau'.

Si am plecat!

2009-10-02T21:23:00.000-07:00

Cam in 30 de minute trebuie sa ajunga Titi cu Andrei si suntem gata de plecare. Vom avea 2 saltele de boulder cu noi, perii, papuci, oale de gatit...sper sa reusim sa aranjam toate lucrurile in masina.

Saptamana asta mi-am cumparat si o saltea autogonflabila Artiach, de la climbeer.ro. Urmatoarele 20 de nopti de dormit pe jos m-au facut sa ma decid sa dau un ban in plus pentru confort.

Deci azi plecam si vom dormi in Regensburg, la Cristi Trandafir. Sigur ne asteapta cu cate o bere si foarte doritor sa ni-l prezinte pe Lucas, noul membru al familiei si poate sa ne arate si orasul. Cand a auzit ca mergem la Fontainebleau, a zis ca vine si el:) deci probabil ca va ajunge si el acolo pentru un weekend. Si Anne si Ioana au spus ca ne vor vizita, Anne din Germania si Ioana din Nice. ...vom fi trupa mare la un moment dat.

Gata, am plecat, Fontainebleau ma asteapta, dupa 3 ani de absenta.

Inceput

2009-09-29T15:03:00.000-07:00

Si iata ca am ajuns si eu sa scriu prima postare pe blog.

Pana in urma cu cateva saptamani nu m-am gandit deloc ca o sa ajung sa scriu intr-un blog. Citeam din cand in cand ce scriu altii dar nu prea am fost un mare fan al blog-urilor si nu m-am gandit sa am eu unul. Pana in urma cu ceva timp cand cineva m-a indemnat la asta. Nici atunci nu m-am hotarat, dar m-a pus pe ganduri, iar acum o saptamana altcineva m-a intrebat de ce nu scriu intr-un blog despre ce fac si pe unde merg, ca i s-ar parea interesant sa citeasca si e convins ca ar fi multi care ar citi.
Iar acum, cu 3 zile inaintea celei mai lungi excursii la catarat m-am hotarat ca e bine si ar trebui sa incep.

Deci, de azi inainte am de gand sa scriu aici cam tot ce o sa fac, ce o sa simt si o sa experimentez in principal la catarat, la stanca sau la sala si voi scrie nu doar despre mine ci si despre cei cu care o sa merg la catarat si despre cam ce se intampla in cataratul din zona asta a tarii si ajunge si la urechile mele.
Cum mult din timpul meu se petrece la sala (One Move, pentru cine nu stie) probabil ca voi si scrie destul de mult despre asta dar si despre ce simt si ce fac putinii cataratori care vor si investesc ca sa evolueze si sa creasca in catarat.

Am spus ca peste 3 zile voi pleca in cea mai lunga iesire la catarat. E vorba de 3 saptamani in - cu adevarat magica - padure a Fonainebleau-lui. E zona unde, dupa cate stiu eu s-a nascut boulderingul european, unde am fost in urma cu 3 ani si atunci am zis ca voi reveni in fiecare an.
E o zona imensa, cu multe subzone de catarat, bolovani de gresie si multe trasee in general foarte tehnice.

Suntem 4: eu, Titi, Ceasca si Andrei care ne vom petrece timpul impreuna si vom incerca sa cataram cat mai mult si sa acumulam cat mai mult din "feeling-ul" si miscarile de pe bolovanii de acolo pentru ca, in cele din urma sa cataram mai bine si sa reusim sa aducem din miscarile de acolo si pe panoul nostru, prin traseele pe care le vom amenaja dupa ce ne vom intoarce.

Deocamdata suntem la ultimele pregatiri si pana sambata, inca ne putem vedea la sala!