luni, 28 decembrie 2009

Planuri de iarna

Acum, ca a venit iarna, chiar daca inca ma tot gandesc cum sa fac sa iasa de o iesire la bolovani, in Retezat poate cat e vremea mai moale, am totusi si niste planuri de iarna. Sper ca iarna asta sa apuc cel putin 3-4 iesiri la trasee de mixt: 2 in Retezat si 1-2 in Bucegi.

Retezatul e zona noastra de iarna. In ultimii 3 ani, de fiecare data intre Craciun si revelion am fost acolo cateva zile. Deci de 3 ani sarbatorim acolo, in ziua de 29, ziua de nastere a lui Radu. De doua ori am fost doar noi doi, in cort, sub Coltii Pelegii iar ultima oara in refugiul Bucura cu Calin, Valean si o afinata intr-o sticla de jumate pe care o tineam la piept sa se mai incalzeasca ca sa putem soarbe inca cativa stropi de pe langa bucatile de gheata.
Acum imi amintesc ca asa a inceput sa se concretizeze si One Move si asa a inceput colaborarea intre mine si Radu: acum 2 ani, in noaptea de 29 decembrie, in cort, in Valea Rea.

In Retezat ne-a ramas restanta mie si lui Radu, Muchia Mare din Coltii Pelegii. E un traseu foarte frumos si, poate cel mai cunoscut si de prestigiu traseu din Retezat. Prima oara am fost acolo acum 3 ani iar povestea turei o puteti citi aici. Atunci am facut mai bine de jumatate de traseu, poate 2/3 si ne-am retras din fata unui perete vertical de vre-o 20 m ce parea destul de tare, cumulat cu timpul inaintat si oboseala adunata. Per total e un traseu, as zice eu destul de tare in conditii adevarate de iarna, lung, cu pasaje tehnice intrerupte de scurte coborari/rapeluri de pe jandarmi pentru a fi intampinat de un alt tanc/pilier de trecut.

O poza cu traseul desenat de Adi Valean

Data trecuta ne-am oprit la baza jandarmului 4. Dupa 'Deget' se poate vedea zona prabusita acum cativa ani. A fost o placa imensa ce s-a prabusit afectand o parte a traseului. Dupa prabusire am auzit zvonuri cum ca nu s-ar mai putea face, ca e o fata unde nu sunt prize si nici nu poti bate vre-un piton... Insa Zsolt mi-a zis ca a reusit sa treaca, vara, la espadrile. Mi-a zis ca e tare, cu riglete mici si de aderenta. Din cate stiu eu, pe timp de iarna inca nimeni nu a trecut pe acolo. O merge si om vedea.

In Bucegi am un alt proiect, de mai multi ani, o linie in Coltii Morarului. Am si mers o data cu Radu pana acolo. O gramada de echipament adunat de pe la prieteni, o noapte pe tren, o zi de mers pana la baza valcelului care duce la perete, rucsaci de 30 kg in spate, doar ca sa constatam ca e foarte multa zapada si nu am fi reusit probabil nici macar sa ajungem la perete. Am dormit o noapte intr-un fel de stana si a doua zi acasa. Oricum, atunci aveam prea putina experienta pentru ceea ce vroiam sa facem. Linia aia probabil presupune portiuni lungi de mixt, apoi cateva lungimi de artificial, toate probabil cu cateva zile dormite in perete. Insa locul arata extraordinar si linia e superba, cel putin din cate imi amintesc eu. Sper ca anul asta sa reusesc sa fac o echipa si sa merg acolo.

Coltii Morarului
Linia la care ma gandesc...

Pe langa asta ar mai fi si linia din Vis Suspendat care sta inca si asteapta ca sa fie dusa pana la capat, pana in creasta iar acum cateva zile Justin m-a sunat si mi-a spus ca are si el un proiect...

Povestea cu Vis Suspendat aici.

Multe de facut...insa pentru mine pe primul loc sta totusi pregatirea pentru urmatoarele etape nationale de bouldering si, eventual etapele mondiale.



Iar acum, un film despre stilul cehesc... si un traseu de mixt. Vizionare placuta!

http://vimeo.com/7852681

luni, 21 decembrie 2009

Mos Craciun e boulderist



Un concurs organizat de bucuresteni (anul asta din cate am vazut si auzit in organizare au fost: Robert, Bifi, Vladone, Carlig, Mesteru' si Ioana...) care devine traditional si creste de la an la an. Organizare tot mai buna, site dedicat evenimentului, numar de participanti impresionant si, probabil in primul rand, mult spectacol in duelurile din finale.

Am plecat cu gandul ca as vrea sa particip la cat mai multe concursuri in urmatoarea perioada, incepand cu MCEB si apoi, tare as vrea la toate etapele nationale de bouldering de la anul. Se anunta a fi 4 (5 initial, dar se pare ca Bucurestiul se lasa pe tanjala la asta...) Brasov, Timisoara, Piatra Neamt si Iasi. Din cele 4 etape la puntajul final vor contribui primele 3 cele mai bune clasari. Cum eu probabil voi amenaja la Timisoara, voi putea participa doar la restul de 3 etape unde va trebui sa dau tot ce am mai bun.
Va fi un efort considerabil 2 deplasari in nord-estul tarii unde nici nu stiu inca exact cum pot sa ajung insa vreau tare mult sa merg si sa particip.

In ultima vreme ma bazaie tot mai mult un gand.... Sa gust si eu din, probabil, dulce-amarul unor etape de cupa mondiala la bouldering. Cam atat deocamdata, e un gand care creste tot mai mare si incet cred ca o sa ridic toate panzele ca sa ma indrept intr-acolo.

La MCEB am plecat cu gandul sa ma testez iarasi intr-un concurs, ceea ce nu mai facusem demult in Romania. Am participat la cateva la Novi Sad, in Serbia unde am avut si rezultate ok dar si proaste (datorate unor accidentari). In Romania, printre romani simteam ca e altceva totusi, aveam mai multe 'frici'. Mi-am propus un aproximativ loc 5 sau minim o calificare. Stiu ca pot atat, char mai mult insa de incalzire, acomodare, testarea nivelului e ok asa.

Am facut destul de multe greseli in concurs care in general s-au soldat cu o pompare zdravana, ne mai reusind sa fac inca un traseu mai tare si vre-o 3 usoare care sa ma claseze mai sus. Am intrat in finala pe locul 8.

Sistemul de finala, ales pentru a creste spectacolul e un sistem eliminatoriu de duel pe grupe de cate 2 cataratori (locul 8 cu 4, locul 7 cu 3....). Am cazut cu Popic pe un traseu de intepate pe 25-30 grade. A fost intradevar spectaculos si as fi vrut sa il vad pe Popic pe traseu. A dat top din prima, ca de altfel la toate traseele din finala, iesind pe locul 1 respectiv Mosul anului 2009. Eu nu am ales secventa cea mai buna si, in ciuda acestui fapt si a oboselii din calificari cu un timp foarte scurt de odihna am reusit sa dau palma la top insa doar atat.

Am asistat la urmatoarele dueluri unde, Popic s-a aratat de fiecare data a fi foarte inspirat si intr-o mare forma atat fizica dar mai ales mentala, dovedind pana la final ca a fost cel mai bun.

Din restul trupei Mardale s-a dat destul de putin in ultima vreme nereusind nici prea multe nici prea grele trasee, Tufish a facut majoritatea traseelor din prima incercare insa nu s-a prea bagat la nici unul din cele tari iar Sorin se impinge tare si repede inainte.

Acum ma simt in varf de forma, ies miscari tari iar pe urmatoarea perioada, desi e perioada lenevelii si a burtilor pline (pentru majoritatea oamenilor) voi incerca sa ma dau totusi cat mai mult.