luni, 28 decembrie 2009

Planuri de iarna

Acum, ca a venit iarna, chiar daca inca ma tot gandesc cum sa fac sa iasa de o iesire la bolovani, in Retezat poate cat e vremea mai moale, am totusi si niste planuri de iarna. Sper ca iarna asta sa apuc cel putin 3-4 iesiri la trasee de mixt: 2 in Retezat si 1-2 in Bucegi.

Retezatul e zona noastra de iarna. In ultimii 3 ani, de fiecare data intre Craciun si revelion am fost acolo cateva zile. Deci de 3 ani sarbatorim acolo, in ziua de 29, ziua de nastere a lui Radu. De doua ori am fost doar noi doi, in cort, sub Coltii Pelegii iar ultima oara in refugiul Bucura cu Calin, Valean si o afinata intr-o sticla de jumate pe care o tineam la piept sa se mai incalzeasca ca sa putem soarbe inca cativa stropi de pe langa bucatile de gheata.
Acum imi amintesc ca asa a inceput sa se concretizeze si One Move si asa a inceput colaborarea intre mine si Radu: acum 2 ani, in noaptea de 29 decembrie, in cort, in Valea Rea.

In Retezat ne-a ramas restanta mie si lui Radu, Muchia Mare din Coltii Pelegii. E un traseu foarte frumos si, poate cel mai cunoscut si de prestigiu traseu din Retezat. Prima oara am fost acolo acum 3 ani iar povestea turei o puteti citi aici. Atunci am facut mai bine de jumatate de traseu, poate 2/3 si ne-am retras din fata unui perete vertical de vre-o 20 m ce parea destul de tare, cumulat cu timpul inaintat si oboseala adunata. Per total e un traseu, as zice eu destul de tare in conditii adevarate de iarna, lung, cu pasaje tehnice intrerupte de scurte coborari/rapeluri de pe jandarmi pentru a fi intampinat de un alt tanc/pilier de trecut.

O poza cu traseul desenat de Adi Valean

Data trecuta ne-am oprit la baza jandarmului 4. Dupa 'Deget' se poate vedea zona prabusita acum cativa ani. A fost o placa imensa ce s-a prabusit afectand o parte a traseului. Dupa prabusire am auzit zvonuri cum ca nu s-ar mai putea face, ca e o fata unde nu sunt prize si nici nu poti bate vre-un piton... Insa Zsolt mi-a zis ca a reusit sa treaca, vara, la espadrile. Mi-a zis ca e tare, cu riglete mici si de aderenta. Din cate stiu eu, pe timp de iarna inca nimeni nu a trecut pe acolo. O merge si om vedea.

In Bucegi am un alt proiect, de mai multi ani, o linie in Coltii Morarului. Am si mers o data cu Radu pana acolo. O gramada de echipament adunat de pe la prieteni, o noapte pe tren, o zi de mers pana la baza valcelului care duce la perete, rucsaci de 30 kg in spate, doar ca sa constatam ca e foarte multa zapada si nu am fi reusit probabil nici macar sa ajungem la perete. Am dormit o noapte intr-un fel de stana si a doua zi acasa. Oricum, atunci aveam prea putina experienta pentru ceea ce vroiam sa facem. Linia aia probabil presupune portiuni lungi de mixt, apoi cateva lungimi de artificial, toate probabil cu cateva zile dormite in perete. Insa locul arata extraordinar si linia e superba, cel putin din cate imi amintesc eu. Sper ca anul asta sa reusesc sa fac o echipa si sa merg acolo.

Coltii Morarului
Linia la care ma gandesc...

Pe langa asta ar mai fi si linia din Vis Suspendat care sta inca si asteapta ca sa fie dusa pana la capat, pana in creasta iar acum cateva zile Justin m-a sunat si mi-a spus ca are si el un proiect...

Povestea cu Vis Suspendat aici.

Multe de facut...insa pentru mine pe primul loc sta totusi pregatirea pentru urmatoarele etape nationale de bouldering si, eventual etapele mondiale.



Iar acum, un film despre stilul cehesc... si un traseu de mixt. Vizionare placuta!

http://vimeo.com/7852681

luni, 21 decembrie 2009

Mos Craciun e boulderist



Un concurs organizat de bucuresteni (anul asta din cate am vazut si auzit in organizare au fost: Robert, Bifi, Vladone, Carlig, Mesteru' si Ioana...) care devine traditional si creste de la an la an. Organizare tot mai buna, site dedicat evenimentului, numar de participanti impresionant si, probabil in primul rand, mult spectacol in duelurile din finale.

Am plecat cu gandul ca as vrea sa particip la cat mai multe concursuri in urmatoarea perioada, incepand cu MCEB si apoi, tare as vrea la toate etapele nationale de bouldering de la anul. Se anunta a fi 4 (5 initial, dar se pare ca Bucurestiul se lasa pe tanjala la asta...) Brasov, Timisoara, Piatra Neamt si Iasi. Din cele 4 etape la puntajul final vor contribui primele 3 cele mai bune clasari. Cum eu probabil voi amenaja la Timisoara, voi putea participa doar la restul de 3 etape unde va trebui sa dau tot ce am mai bun.
Va fi un efort considerabil 2 deplasari in nord-estul tarii unde nici nu stiu inca exact cum pot sa ajung insa vreau tare mult sa merg si sa particip.

In ultima vreme ma bazaie tot mai mult un gand.... Sa gust si eu din, probabil, dulce-amarul unor etape de cupa mondiala la bouldering. Cam atat deocamdata, e un gand care creste tot mai mare si incet cred ca o sa ridic toate panzele ca sa ma indrept intr-acolo.

La MCEB am plecat cu gandul sa ma testez iarasi intr-un concurs, ceea ce nu mai facusem demult in Romania. Am participat la cateva la Novi Sad, in Serbia unde am avut si rezultate ok dar si proaste (datorate unor accidentari). In Romania, printre romani simteam ca e altceva totusi, aveam mai multe 'frici'. Mi-am propus un aproximativ loc 5 sau minim o calificare. Stiu ca pot atat, char mai mult insa de incalzire, acomodare, testarea nivelului e ok asa.

Am facut destul de multe greseli in concurs care in general s-au soldat cu o pompare zdravana, ne mai reusind sa fac inca un traseu mai tare si vre-o 3 usoare care sa ma claseze mai sus. Am intrat in finala pe locul 8.

Sistemul de finala, ales pentru a creste spectacolul e un sistem eliminatoriu de duel pe grupe de cate 2 cataratori (locul 8 cu 4, locul 7 cu 3....). Am cazut cu Popic pe un traseu de intepate pe 25-30 grade. A fost intradevar spectaculos si as fi vrut sa il vad pe Popic pe traseu. A dat top din prima, ca de altfel la toate traseele din finala, iesind pe locul 1 respectiv Mosul anului 2009. Eu nu am ales secventa cea mai buna si, in ciuda acestui fapt si a oboselii din calificari cu un timp foarte scurt de odihna am reusit sa dau palma la top insa doar atat.

Am asistat la urmatoarele dueluri unde, Popic s-a aratat de fiecare data a fi foarte inspirat si intr-o mare forma atat fizica dar mai ales mentala, dovedind pana la final ca a fost cel mai bun.

Din restul trupei Mardale s-a dat destul de putin in ultima vreme nereusind nici prea multe nici prea grele trasee, Tufish a facut majoritatea traseelor din prima incercare insa nu s-a prea bagat la nici unul din cele tari iar Sorin se impinge tare si repede inainte.

Acum ma simt in varf de forma, ies miscari tari iar pe urmatoarea perioada, desi e perioada lenevelii si a burtilor pline (pentru majoritatea oamenilor) voi incerca sa ma dau totusi cat mai mult.

duminică, 15 noiembrie 2009

Herculane!!!!


Nu am mai fost de mult la Herculane. Abia asteptam sa se indrepte putin vremea, dupa o saptamana in care a plouat foarte mult si sa merg, sa simt iarasi mirosul de Herculane, sa catar ceva si sa dorm, asa cum doar acolo dorm (extrem de bine!!).
Asa ca reusesc sa imi iau liber de la lucru pentru weekend si planul e sa mergem eu, Mardale, Andrei P si Coco cu o masina si cu bus-ul lui Duba: el (Duba), Ceasca, Tomi si Sandel.
Sambata dimineata Mardale ma ia pe mine primul, apoi Coco iar Andrei ramane in oras cu treaba in urma unui accident de masina intamplat chiar de dimineata. Nimic grav, insa birocratia... Pana la urma primeste masina de la taica-sau (i s-a facut mila de el probabil, cand a vazut cata tristete i-a provocat gandul de a nu merge la Herc) si vine si el in urma noastra.
Pe cand sa ajungem in Herculane il sunam pe Ceasca sa vedem care le sunt planurile pentru ziua aia si aflam ca in urma unor calcule mai detaliate de rentabilitate si eficienta in catarat echipa cealalata a ales sa mearga la Lipova !!!??? Nu prea am inteles noi cum au ajuns la rezultatul asta dar, in fine..

Ajunsi in Herculane ne intalnim cu Marcus (proaspat intors din Nepal, de la o tura in jurul Annapurnei si alte cele) si cu Mitrut si intre timp ajunge si Andrei.
Planurile le facem repede asa ca Coco merge la km 9 unde vrea sa incheie socotelile cu 'Doi dintre voi' si eu cu Mardale, Marcus si Andrei urcam spre Surplomba. De la jumatea drumului ne dam seama ca e apa peste tot in trasee si ne intoarcem spre Faleza (o paranteza, pentru mine e greu de inteles de ce e 'Faleza', cand toate sunt faleze defapt...) unde ne intalnim si cu Romeo Chira, venit din Cluj.
Vremea e excelenta, poate chiar prea cald obisnuit fiind cu temperaturile scazute de la Fontainebleau. Merg cu Andrei sa ne incalzim pe Clandestino si Sarpele de Foc. Doua trasee foarte frumoase, pe un tanc izolat, lungi, de fata cazuta, prize mari, am concluzionat amandoi ca ambele sunt trasee de 5 stele. Pe Clandestino m-am dat de 2 ori iar pe Sarpe in pas nu am reusit sa fac miscarile din prima, la vedere. Ma simteam incordat si oarecum stangaci. E clar ca mi-am iesit din mana (sau din picior, defapt) pe stilul asta de trasee, de fata. Nu m-am mai dat demult pe genul asta si se simte. As vrea sa remediez asta...
Abia acum ne dam seama ca ziua e pe sfarsite asa ca Andrei apuca doar sa incerce putin miscarile de intrare in Thin Ice si trebuie sa coboram deja.
Seara se incheie cu foc, ouzo, ceva narghilea si povesti, top-uri si clasificari ale noilor cataratori si cataratoare din Timisoara. Aici la detalii nu mai intru.

Dimineata si ploua marunt.
Coco e convins ca azi e ziua in care o sa ii iasa traseul (ca ar putea sa ii iasa, nu il contrazic) dar mai ales ca prizele si in special priza scursa de la iesire nu e uda si ca poate fi tinuta in conditiile astea (aici eu zic ca viseaza). El merge la traseu si noi recurgem la planul B: mergem pana la o faleza noua, sa vedem care e potentialul de trasee. Eu ma uit demult la faleza aia si visez o faleza a viitorului in Herculane, surplombe cu coloane si gauri, ...o adevarata Ceuse, sau Gorges du Loup sau.... defapt sunt convins ca e asa si va urma doar confirmarea si eventual intrecerea asteptarilor. Adopt intru-totul si vorbele lui Kobe : " am gasit-o. A fost dintotdeauna aici..." si ................................M-A DEZAMAGIT!


Coco se pare ca a avut dreptate, priza era intr-adevar uscata, dar nu a fost sa fie...de data asta.

joi, 5 noiembrie 2009

De la stanca la panou...

De obicei dupa o perioada mai lunga cand ma dau exclusiv la stanca, cand ajung inapoi in oras si la panou, motivatia sa ma dau pe plastic imi scade foarte mult. Parca nu vad nimic interesant si parca nu pot sa fac nimic. Desi stiu ca imi place, stiu ce simt in general pe panou, e ceva ce chiar imi place, dar acum nu.

Pentru mine panoul de cele mai multe ori nu e o forma de antrenament pentru stanca (poate si pentru ca am iesit prea putin la stanca pana acum) ci il simt pur si simplu ca o forma de catarare care o cunosc destul de bine si imi face placere. In primul rand imi place cand am multe posibilitati (unghiuri si inclinatii ale panoului), cand am prize multe si variate dar in special scurse si pot sa imi setez trasee dupa bunul plac. E extraordinar sa ai si cu cine sa te dai, cineva cu multa viziune si pasiune pentru trasee, pentru bouldering. Asta mi s-a intamplat mai rar...

Insa culmea satisfactiei la panou pentru mine e sa ai panoul gol, multe prize faine la indemana si sa setezi trasee (pentru concursuri, in general). Esti in lumea miscarilor, esti liber si incerci sa creezi, sa scoti la iveala miscari pe care apoi le dai altora, ii 'obligi' pe altii sa le faca. Asta imi place. Si imi place si dificultatea.

Zilele trecute am dat peste niste filmulete care mi-au mai crescut nivelul motivatiei.
Unul e despre povestea lui Rich Simpsons si Action Directe : http://vimeo.com/6848413
Si celalalt e un traseu de bouldering (sau poate de escalada fara coarda, fiind atat de lung) in Australia http://photos.jameskassay.com/Videos/Bouldering/4971213_4zpMG

Nu am uitat de restul povestilor de la Fontainebleau dar se pare ca lipsa de motivatie e si aici.
Insa vine ea...

Si inca un lucru! Rares Manea a castigat, de fapt noi toti cei care am votat am castigat pentru Rares la campania BRD - "Cautam Oameni Mari" sansa de a participa la Mondialele de schi-alpinism de la Andorra. A fost un exemplu frumos de mobilizare si sustinere a comunitatii de cataratori, alpinisti, schiori.
E o sansa frumoasa pentru Rares care cu siguranta va avea mult de muncit de acum pentru ea.

http://www.cautamoamenimari.ro/castigatori.php

miercuri, 28 octombrie 2009

Plats de saison

Nu a fost chiar ca in filmele cu Chris Sharma, cand la ultima incercare a zilei, in ultima zi reuseste sa faca traseul. Insa a fost aproape asa.

Ceasca a luptat sa faca un traseu, un traseu excelent, cu un nume extrem de potrivit "Plats de saison". Un arete (colt al unui bolovan) surplombant cu o miscare dinamica si iesire pe scurse.
Pana la urma nu a reusit sa il faca insa a fost aproape si la fel de motivant si emotionant ca si in filme.

Traseul l-am gasit in ultima zi, intr-o zona in care stiam ca bolovanii se usuca repede dupa ploaie. Plouase toata noaptea insa speram sa mai avem inca o zi in care sa cataram, asa ca am mers la Gorges aux Chats, o zona in care bolovanii sunt pe varful unui deal si daca adie vantul, stanca se poate usca chiar si in 2 ore. Eram destul de obositi, fiind ultima zi dupa 3 saptamani de catarat asa ca ne incalzim indelung, pe multe trasee iar spre sfarsitul zilei incercam doua trasee mai grele Plats de saison si inca unul pe la gradul 7A. Traseele astea plus un apus excelent vazut din varful dealului, deasupra intregii paduri a fost finalul perfect al excursiei noastre. Am incheiat cu o poza de grup si drumul pana la camping unde ne astepta (sa o pregatim, bineinteles) o alta specialitate 'de camping' si o sticla de vin.

A fost excelent, 3 saptamani in care am catarat cat am putut, ba chiar mai mult decat am putut, cu vreme buna, chiar daca a si plouat destul de mult si trasee foarte variate si frumoase.

Asta a fost, pe scurt finalul excursiei noastre insa urmeaza sa scriu mai mult despre ca am facut in cele trei saptamani si sa pun si mai multe poze. Asta in urmatoarele zile.
Deocamdata e perioada de reacomodare cu orasul si viata de aici insa sunt bucuros sa vad din nou panoul si prizele si sa pun trasee noi 'a la Bleau'.

vineri, 2 octombrie 2009

Si am plecat!





Cam in 30 de minute trebuie sa ajunga Titi cu Andrei si suntem gata de plecare. Vom avea 2 saltele de boulder cu noi, perii, papuci, oale de gatit...sper sa reusim sa aranjam toate lucrurile in masina.

Saptamana asta mi-am cumparat si o saltea autogonflabila Artiach, de la climbeer.ro. Urmatoarele 20 de nopti de dormit pe jos m-au facut sa ma decid sa dau un ban in plus pentru confort.

Deci azi plecam si vom dormi in Regensburg, la Cristi Trandafir. Sigur ne asteapta cu cate o bere si foarte doritor sa ni-l prezinte pe Lucas, noul membru al familiei si poate sa ne arate si orasul. Cand a auzit ca mergem la Fontainebleau, a zis ca vine si el:) deci probabil ca va ajunge si el acolo pentru un weekend. Si Anne si Ioana au spus ca ne vor vizita, Anne din Germania si Ioana din Nice. ...vom fi trupa mare la un moment dat.

Gata, am plecat, Fontainebleau ma asteapta, dupa 3 ani de absenta.

marți, 29 septembrie 2009

Inceput

Si iata ca am ajuns si eu sa scriu prima postare pe blog.

Pana in urma cu cateva saptamani nu m-am gandit deloc ca o sa ajung sa scriu intr-un blog. Citeam din cand in cand ce scriu altii dar nu prea am fost un mare fan al blog-urilor si nu m-am gandit sa am eu unul. Pana in urma cu ceva timp cand cineva m-a indemnat la asta. Nici atunci nu m-am hotarat, dar m-a pus pe ganduri, iar acum o saptamana altcineva m-a intrebat de ce nu scriu intr-un blog despre ce fac si pe unde merg, ca i s-ar parea interesant sa citeasca si e convins ca ar fi multi care ar citi.
Iar acum, cu 3 zile inaintea celei mai lungi excursii la catarat m-am hotarat ca e bine si ar trebui sa incep.

Deci, de azi inainte am de gand sa scriu aici cam tot ce o sa fac, ce o sa simt si o sa experimentez in principal la catarat, la stanca sau la sala si voi scrie nu doar despre mine ci si despre cei cu care o sa merg la catarat si despre cam ce se intampla in cataratul din zona asta a tarii si ajunge si la urechile mele.
Cum mult din timpul meu se petrece la sala (One Move, pentru cine nu stie) probabil ca voi si scrie destul de mult despre asta dar si despre ce simt si ce fac putinii cataratori care vor si investesc ca sa evolueze si sa creasca in catarat.

Am spus ca peste 3 zile voi pleca in cea mai lunga iesire la catarat. E vorba de 3 saptamani in - cu adevarat magica - padure a Fonainebleau-lui. E zona unde, dupa cate stiu eu s-a nascut boulderingul european, unde am fost in urma cu 3 ani si atunci am zis ca voi reveni in fiecare an.
E o zona imensa, cu multe subzone de catarat, bolovani de gresie si multe trasee in general foarte tehnice.

Suntem 4: eu, Titi, Ceasca si Andrei care ne vom petrece timpul impreuna si vom incerca sa cataram cat mai mult si sa acumulam cat mai mult din "feeling-ul" si miscarile de pe bolovanii de acolo pentru ca, in cele din urma sa cataram mai bine si sa reusim sa aducem din miscarile de acolo si pe panoul nostru, prin traseele pe care le vom amenaja dupa ce ne vom intoarce.

Deocamdata suntem la ultimele pregatiri si pana sambata, inca ne putem vedea la sala!