Explorari

Indicatii la Pipe and Love

Acum 2 saptamani am fost la Herculane o trupa destul de hotarata si fiecare cu planul lui. Mardale pregatit si f aproape sa faca Apanpas, Marcu cu Sharky la fel, iar Maty decis pentru primul lui 8a, Let's go back. Eu vroiam sa ma dau pe ultimele 2 trasee ce nu le aveam facute de la Surplomba (in afara de proiecte si Arista, pe care m-as baga dar dupa reamenajare), Pipe and love 9+ si Stone Rider 8+. Dupa astea doua vroiam sa mai incerc miscarile de pe priectul amenajat de mine toamna asta.

Pe Sharky

Despre proiect: e vorba de o varianta mai usoara la un alt traseu amenajat de mine mai demult, traseu pe care Mrazek l-a incercat cand a fost aici si a zis ca e undeva pe la/ peste 8c. Dupa aceea m-am decis sa amenajez o varianta de intrare in traseu care sa fie mai usoara. Varianta de acum foloseste primele 3 spituri din Let's go back, apoi sunt 3 spituri noi si pe urma intra in traseul vechi.

Dupa ce l-am amenajat am incercat miscarile pe el si desi e mai usor, tot are 2 miscari foarte tari pe care nu am reusit sa le fac pana acum.

Deci ma incalzesc si intru in Stone rider care iese fara probleme. Apoi stau, mai filez pe unul-altul pana imi vine si mie randul sa incerc Pipe and love. La prima incercare mi s-a parut f tare pasul si desi stiam de o alta metoda de a trece, a lui Andrei Preda, prin stanga cu un mantel pe fata cazuta, incerc dar nu reusesc nimic pe nici o varianta. Ciudat... ma dau jos si mai stau.

La sfarsitul zilei mai intru o data in traseu sa incerc sa ma lamuresc totusi despre ce e vorba si ma decid sa incerc pe varianta clasica, in forta cu incarcarea inversei. Raman surprins cand fac miscarea dar cad nemergand suficient de decis la ranga de asigurat topul. Mai dau imediat o incercare insa fara succes si ramane pe maine.

A doua zi nu stiu cum se face ca nu imi iese decat din a treia incercare....

Mai incerc miscarile pe proiect si cam asta e pentru weekendul asta. Intre timp nici Mardale nu reuseste Apanpas (dupa ce rupe o priza de picior la iesirea din pas), nici Marcus, iar Maty, desi cu foarte putina experienta la stanca e foarte aproape sa faca Let's go back.

Pentru cei trei ramane ca peste o saptamana, sambata, sa le iasa fiecaruia traseul dorit la prima incercare a zilei, eu imi petrec sambata si duminica initiind in tainele escaladei la stanca iar luni, impreuna cu Ceasca sunt iarasi la Surplomba.

Mare bucuria pentru mine ca imi iese inca o miscare ramanand doar una nefacuta plus ceva asezari pe picioare. E tare traseul, un nivel mult peste ce am facut eu pana acum atat ca miscari individuale dar si ca rezistenta, in momentul in care voi ajunge sa dau incercari sa leg. Imi propun ca sa incerc sa il fac, in urmatoarea perioada si sper ca infiltratiile de peste iarna sa nu ma impiedice sa lucrez miscarile. Urmeaza 3 saptamani la Fontainebleau unde probabil voi mai creste in forta iar cand ma intorc voi merge sa il mai incerc.

Mi-as dori tare mult sa ramana proiectul meu, macar un an de zile, sa am timp sa incerc sa il leg si sa nu aud ca a fost altcineva si a facut FA-ul...

Valjevo, Serbia

Dupa mai mult timp in care nu am iesit la stanca reusesc in sfarsit sa leg cateva weekenduri la Herculane si acum in Serbia, la Valjevo. Mi-era tare dor sa catar la stanca si ma cam saturasem de sala si plastic iar o data ce am cam terminat cu concursurile am inceput sa ies.

Desi la inceput a fost bine, cataram cu mare bucurie, insa dupa mai mult de 10 miscari incepeam sa ma pompez groaznic iar pe fete cazute imi cam pierdusem simtul ’picioarelor’. Incet incet insa mi-am dat drumul...

Primul weekend la Herculane m-am dat pe trasee stiute, usoare incercand sa imi aduc aminte cum se face la stanca si am mai incercat si Licurici, traseu scurt, foarte tehnic cu prize foarte mici, insa nu am reusit mare lucru pe el.

Al doilea weekend la surplomba, cu Mardale avand in plan Apanpas si Marcus Sharky. Eu venisem cu bormasina si ceva spituri ca sa amenajez o varianta mai usoara la un traseu mai vechi iar apoi am dat ceva ture pe Apanpas, de antrenament.

Mardale in CTRL -C 7a+

" cea mai lunga cadere din viata mea..."

Acum suntem la Valjevo, o zona noua pentru noi in Serbia. Cam la 280 km de Timisoara, peisaj frumos iar stanca in mare parte surplombata, de buna calitate si multe proiecte. Sunt 3 zone mari cu cate 25 de trasee in fiecare zona, batute bine, 2 la soare si unul langa rau in padure la umbra.

In prima zi ne desfatam cu trasee usoare si medii incercate la vedere si facute second go. Suntem multi, 13 (Eu, Titi, Ceasca, Sorin, Alina, Mardale, Diana, Natalia, Marcus, Doru, Coco, Ama si Luisa) si fiecare isi gaseste cate ceva de catarat iar o parte dintre fete viziteaza zona.

In Shorty 7c

Doru Fotografu'

Coco in Aurora Australis 7b

Ziua se termina cu o masa copioasa la restaurant pentru unii sau langa foc pentru altii, o sticla de vin si narghilea iar apoi somn in iarba sau in corturi...dupa preferinte.

A doua zi eu unul am incercat sa mai catar insa dupa o incercare la vedere pe un 7b foarte frumos si terminata in mod tragi-comic cu epuizarea resurselor (energetice si mentale) si o miscare destul de indecisa la lantul top-ului, ceva poze din coarda si inca niste incercari nereusite pe un alt traseu am plecat multumiti spre casa. Dar asta nu inainte ca lui Marcus sa ii iasa la ultimele incercari ale zilei traseul care l-a zdruncinat in repetate randuri cu caderi din dreptul top-ului.

Ceasca in Aurora Australis 7b

Urmeaza un nou weekend.... la Herculane !

Spor la toata lumea si profitati, cat inca e vreme buna.

Un triatlon unic

In Fontainebleau, incepe cu 25-35 de trasee de bouldering pana in gradul 7B, apoi 10 km de alergare in padure si se incheie cu 20 km de pedalat.

Totul inspirat din spiritul bleausardului Charles Deneu:

http://larchantanimation.fr/index.php?option=com_content&view=article&id=98&Itemid=162

Frumos!

Drum bun, Chloe Graftiaux

Chloe, locul 3 la general in Cupa Mondiala de Bouldering, foarte simpatica si favorita mea printre cataratoarele de top si-a gasit sfarsitul calatoriei pe lumea asta.

Se pare ca a cazut cu un bolovan desprins in timp ce cobora de pe Aguille Noire de Peuterey, Mont Blanc.

Cu siguranta zambetul si bucuria ei vor lipsi in lumea cataratului si printre noi, la competitiile mondiale de bouldering.

Condoleante apropiatilor, mamei si sorei care o insoteau la toate competitiile.

Imens regret...

http://www.chloegraftiaux.com/

Sursa si mai multe informatii :http://www.kairn.com/news_escalade_72749.deces-chloe-graftiaux-precisions.html

One Move Challenge 2010

"Traseele sunt pentru tuturor", 25 pentru inceput si va asteapta!

One Move Challenge este o noua provocare lansata de One Move pentru a incuraja formarea de echipe si catararea intr-un format nou si distractiv.

Concursul nu isi propune sa desemneze neaparat cei mai buni cataratori ci echipa care catara cel mai bine impreuna, au o strategie buna si isi mentin motivatia pana la sfarsitul perioadei ‘competitionale’.

Regulile One Move Challenge 2010:

Perioada

- concursul se va desfasura pe o perioada de 7 saptamani (16 august-3 octombrie 2010)

- in cele 7 saptamani vor fi 3 perioade cand se vor adauga trasee in concurs. Astfel, de la inceputul primei saptamani vor fi in concurs aproximativ 24 de trasee, in saptamana 3 se vor adauga aprox. 12 trasee iar in saptamana 5 se vor adauga inca aprox. 12 trasee plus un numar de pana la 3 circuite in fiecare perioada.

Inscrierile

- concurentii vor forma echipe de cate 2 persoane. Sunt acceptate si participari a unei singure persoane. Fiecare echipa va trebui sa aiba un nume propriu.

- concurentii o data inscrisi intr-o echipa nu isi mai pot schimba echipa

- inscrierile se pot face oricand pe parcursul celor 7 saptamani

- fiecare echipa va primi printr-un e-mail lista cu traseele din concurs si palierul de dificultate in care se afla fiecare traseu.

- Taxa de inscriere e de 10 lei de persoana, bani din care se va forma fondul de premiere

Probele si punctajul

- concursul va avea 3 probe diferite: bouldering, circuite si slackline. Fiecare traseu va avea un punctaj in functie de palierul in care se afla. Vor exista 3 paliere de dificultate a traseelor astfel : traseele din palierul 1 vor avea fiecare cate 150 puncte, cele din palierul 2 vor avea 400 puncte iar cele din palierul 3 cate 1000 puncte. Punctele nu se impart la numarul de concurenti care fac traseul ci merg in totalitate fiecaruia care parcurge traseul, adunand astfel puncte la totalul echipei.

- Fiecare echipa va primi la inscriere o fisa de concurs unde concurentii vor bifa traseele parcurse. Toate fisele de concurs raman la sala One Move

- proba de slackline va fi punctata astfel : o parcurgere intr-un sens va valora 450 puncte ; parcurgerea intr-un sens cu intoarcere si revenirea la punctul de plecare valoreaza 1200 puncte iar parcurgerea intr-un sens cu intoarcere, revenire si parcurgerea iarasi a slackline-ului cu spatele 3000 puncte. Toate parcurgerile trebuie sa fie bineinteles fara caderi si fara ajutor exterior. Urcarea pe slackline se va face din picioare si fara ajutor.

- Echipa One Move isi rezerva dreptul de a acorda un bonus de pana la 2000 de puncte/ echipa (pentru maxim 2 echipe) echipei sau echipelor care vor impresiona prin evolutia lor, spiritul de echipa sau pur si simplu atitudinea concurentilor.

- slackline-ul va fi montat in fiecare joi timp de 2 ore (21 :00- 23 :00) cu posibilitatea de a fi montat si in zilele de marti.

- fiecare concurent va primi cate un indice in functie de vechimea lui in catarat si sex, indice cu care se vor inmulti punctele totale acumulate din parcurgerea traseelor respectiv a slackline-ului. Astfel baietii avand o vechime de peste 2 ani in catarat vor avea punctele totale inmultite cu 1. Baietii cu o vechime de sub 2 ani vor avea indicele 1.5. Fetele cu o vechime de peste 2 ani 1.5 iar fetele cu o vechime sub 2 ani 2.

- Clasamentul se va face in functie de punctajul total al fiecarei echipe

- Echipa One Move va publica periodic clasamentul intermediar cu traseele si punctajele obtinute de fiecare echipa pana la acel moment

SPOR LA CATARAT !!

Echipa One Move

Etapa a 5-a - Eindhoven, Olanda

Desi nu am scris nimic despre Viena (sper totusi sa se intample) acum sunt in Eindhoven, in camera de hotel unde avem internet si voi incerca sa scriu despre ce se intampla pe aici.
Maine la 14:30 (ora locala) incep calificarile pentru noi iar acum ne odihnim dupa drumul facut. Am plecat marti dimineata cu trenul de 6 din Timisoara, pe tren a fost foarte greu sa dorm si am ajuns in Bucuresti pe la 4 dupamasa. Destul de obositor. Cam tot pe atunci au ajuns si Justin cu Miu, Oli si Dudau de la Moscova dupa un drum obositor. Miercuri trezirea e la 5 jumatate dimineata pentru zborul la Dortmund, apoi tren pana la Eindhoven. Iarasi e o zi obositoare cu putin somn, alergat dupa trenuri si mancat cam aiurea.

Nu stiu inca cauza insa ieri seara, cand trebuia sa avem un antrenament la sala ma apuca niste probleme cu stomacul ca nu pot sa fac nimic si abia reusesc sa ma linistesc spre seara cu speranta ca a doua zi sa fiu ok.
Intradevar astazi dimineata sunt mult mai bine, nu 100% refacut dar aproape ok. Azi ne-am plimbat putin prin oras, ceva cumparaturi si acum ne odihnim.
Cum ieri nu am putut sa ma dau deloc, as vrea sa ma misc putin astazi la sala ca sa imi dau drumul pentru maine. Inscrierile in competitie sunt pe la ora 8 seara si vom merge inainte sa ma dau putin.
Sala e foarte mare insa suprafata de catarat nu e pe masura salii. Sunt mai multe zone rasfirate cu trasee puse pe culori si gradate. Majoritatea prizelor de la AXIS, producatorul lor national si am inteles ca la concurs vor fi exclusiv prize AXIS si prize din seturile noi...
Abia astept sa inceapa concursul si sper ca sa ma simt bine si sa dau in concurs cat mai aproape de maximul meu. Sunt destul de motivat si sper ca totul sa mearga bine.

Cred ca totul va fi trensmis live si de data asta si cred ca va fi pe site-ul asta: http://www.worldcupboulder.nl/en/

Va mai scriu...

Un alt fenomen...

Enzo Oddo, pana la 14 ani a reusit deja sa catere trasee de gradul 9a si multe 8c - 8c+.

Am gasit un filmulet foarte fain, cu el pe un traseu in sudul Frantei. Enjoy!

http://vimeo.com/11735361


In curand voi scrie si despre cum a fost la Viena, mai putina rabdare...

Prima etapa - Greiffensee Elvetia

Da, prima etapa din Campionatul Mondial de Bouldering a trecut si am fost si noi acolo, am participat.


Dupa 4 zile petrecute in Bucuresti unde am avut ultimele 2 antrenamente, joi seara zburam spre Milano eu, Miu Claudiu, Oliver Batar, Justin si Ana. Micu Bogdan e deja acolo.
Dupa ce luam masina de la Europcar pornim imediat spre Elvetia, Zurich unde aveam sa stam. Din lipsa unui GPS sau o harta buna ne invartim mult in jurul granitei Italia-Elvetia si ajungem in final sa dormim dupa ora 2 jumatate. De dimineata trezirea e la ora 7 si ne grabim la Greiffensee, cativa kilometri de Zurich unde, in curtea unui kletterzentrum e panoul de concurs.

Sala care a gazduit concursul

Toti suntem cam buimaci dupa putinul somn si drumul de ieri insa incercam sa ne relaxam si sa ne facem incalzirea. E destul de intimidant sa vedem echipele celorlalte tari ca vin cu antrenor, maseur si inclusiv masa de masaj unde fiecare sportiv e "pregatit" inainte de a intra in concurs.
Pentru calificari suntem impartiti in doua grupe care vor merge in paralel. Eu cu Bogdan si Miu suntem in grupa A iar Oli e in grupa B. Bogdan are numarul de concurs 21 si intra primul apoi eu
si Miu, ultimul dintre noi.



Traseul 1
































Primul traseu nu pare foarte greu pana in intermediara insa apoi nu imi pot da seama ce ar trebui facut pana la top. Incerc... de 2-3 ori, prin partea dreapta...si spre sfarsit prin stanga. Desigur ca era prin stanga insa nu mai am energie si timp pentru o incercare eficienta. Miu reuseste top la traseul asta insa tot dupa cateva incercari nereusite prin partea dreapta.

Traseul 2















Varianta gresita si varianta buna...










Traseul doi imi pare foarte greu, de forta, plecarea intr-un tavanel cu 2 module si niste intepate. Nu reusesc mai mult decat 2 miscari, iar Miu reuseste sa ia intermediara si chiar cade la 2 miscari de top la cea mai buna incercare.

Traseul 3 e pe panoul de afara si e de strangeri pe module (5 la numar ), foarte tehnic. Nu prea inteleg mare lucru despre ce e de facut cand fac vizionarea asa ca incarcarile nu sunt prea reusite. Iarasi, spre sfarsitul celor 5 minute dupa mai multe incercari ma prind despre ce ar fi de facut insa nu mai am vlaga... Si acum imi pare usurel... mi-e ciuda.

Traseul 3

La traseul 4 imi dau seama imediat cum trebuie ajuns la intermediara si ajung destul de repede, insa dupa aceea pare foarte ciudat. Dinamica dintr-o grupare stransa la niste prize proaste, cu ambele maini. Desi nu ma dau batut si tot incerc nu reusesc nimic. Dupa aceea, cand vad cum ar fi trebuit facuta miscarea, imi dau seama ca nu era atat de greu... si iarasi mi-e ciuda.




















Traseul 4
















Traseul 5 la ambele grupe




















Traseul 5 pleaca dintr-un volum ciudat la o priza proasta de strangere si apoi dinamic la un alt volum mare insa scurs. Traseul asta nu e usor si in mod clar ma depaseste ca si fizic, ca si tinut prize. Vad ca nici Miu nu reuseste nimic aici.
Si cam asta a fost tot pentru noi. Oli reuseste si el 2 intermediare ca si mine si Bogdan. Miu are un top si 4 intermediare.
De aici suntem spectatori.
Sambata dimineata sunt semifinalele, semnificativ mai tari decat calificarile, insa si cei calificati sunt unu si unu, cei mai tari 20 de oameni din lume. Finalele sunt un show adevarat sustinut in principal de Ondra, Fischhuber si Klemen Becan ca si atitudine si Cedric Lachat care, elvetian fiind e favorit si care face o greseala foarte mare si pierde un top in finala. Reuseste traseul pe fata cazuta si inainte sa dubleze top-ul, sigur fiind de el se intoarce sa salute lumea. In picioare pe un volum, cand se intoacre pierde aderenta si cade. E un moment in care nimanui nu ii vine sa creada ceea ce s-a intamplat.
La fete finalele au fost cam grele, nefiind facut decat un singur top.

Finalistele

Finaistii


Adam Ondra


Kilian Fischhuber

















Alex Jonshon









Akiyo Noguchi


Traseul 4 din finala iese din prima incercare atat pentru Fischhuber cat si pentru Ondra


Ca si concurs, a fost extraordinar. Panoul proaspat facut, special pentru concurs e unul foarte fain, cu multe schimbari de unghi, fete cazute si multe module. Traseele au fost amenajate de Jacky Godoffe, un bleaussard la 50 de ani care inca catara 8B de boulder si a facut o treaba extraordinara. Foarte tehnice si spectaculoase.


Dupa primul concurs imi dau seama tot mai mult ca e vorba de multa experienta care trebuie acumulata in concursuri si participari cu rezultate proaste... Insa sunt sigur ca, cu timpul, vom reusi clasari mai bune si vom dobandi o intelegere mai buna despre ce inseamna sa fii sportiv in bouldering. Experienta pe care sper sa putem impartasi altora, care sa duca totul mai departe.

Dupa cum spunea cineva: "i was rubbish no. 1..." dar urmeaza Viena intr-o saptamana.