luni, 28 decembrie 2009

Planuri de iarna

Acum, ca a venit iarna, chiar daca inca ma tot gandesc cum sa fac sa iasa de o iesire la bolovani, in Retezat poate cat e vremea mai moale, am totusi si niste planuri de iarna. Sper ca iarna asta sa apuc cel putin 3-4 iesiri la trasee de mixt: 2 in Retezat si 1-2 in Bucegi.

Retezatul e zona noastra de iarna. In ultimii 3 ani, de fiecare data intre Craciun si revelion am fost acolo cateva zile. Deci de 3 ani sarbatorim acolo, in ziua de 29, ziua de nastere a lui Radu. De doua ori am fost doar noi doi, in cort, sub Coltii Pelegii iar ultima oara in refugiul Bucura cu Calin, Valean si o afinata intr-o sticla de jumate pe care o tineam la piept sa se mai incalzeasca ca sa putem soarbe inca cativa stropi de pe langa bucatile de gheata.
Acum imi amintesc ca asa a inceput sa se concretizeze si One Move si asa a inceput colaborarea intre mine si Radu: acum 2 ani, in noaptea de 29 decembrie, in cort, in Valea Rea.

In Retezat ne-a ramas restanta mie si lui Radu, Muchia Mare din Coltii Pelegii. E un traseu foarte frumos si, poate cel mai cunoscut si de prestigiu traseu din Retezat. Prima oara am fost acolo acum 3 ani iar povestea turei o puteti citi aici. Atunci am facut mai bine de jumatate de traseu, poate 2/3 si ne-am retras din fata unui perete vertical de vre-o 20 m ce parea destul de tare, cumulat cu timpul inaintat si oboseala adunata. Per total e un traseu, as zice eu destul de tare in conditii adevarate de iarna, lung, cu pasaje tehnice intrerupte de scurte coborari/rapeluri de pe jandarmi pentru a fi intampinat de un alt tanc/pilier de trecut.

O poza cu traseul desenat de Adi Valean

Data trecuta ne-am oprit la baza jandarmului 4. Dupa 'Deget' se poate vedea zona prabusita acum cativa ani. A fost o placa imensa ce s-a prabusit afectand o parte a traseului. Dupa prabusire am auzit zvonuri cum ca nu s-ar mai putea face, ca e o fata unde nu sunt prize si nici nu poti bate vre-un piton... Insa Zsolt mi-a zis ca a reusit sa treaca, vara, la espadrile. Mi-a zis ca e tare, cu riglete mici si de aderenta. Din cate stiu eu, pe timp de iarna inca nimeni nu a trecut pe acolo. O merge si om vedea.

In Bucegi am un alt proiect, de mai multi ani, o linie in Coltii Morarului. Am si mers o data cu Radu pana acolo. O gramada de echipament adunat de pe la prieteni, o noapte pe tren, o zi de mers pana la baza valcelului care duce la perete, rucsaci de 30 kg in spate, doar ca sa constatam ca e foarte multa zapada si nu am fi reusit probabil nici macar sa ajungem la perete. Am dormit o noapte intr-un fel de stana si a doua zi acasa. Oricum, atunci aveam prea putina experienta pentru ceea ce vroiam sa facem. Linia aia probabil presupune portiuni lungi de mixt, apoi cateva lungimi de artificial, toate probabil cu cateva zile dormite in perete. Insa locul arata extraordinar si linia e superba, cel putin din cate imi amintesc eu. Sper ca anul asta sa reusesc sa fac o echipa si sa merg acolo.

Coltii Morarului
Linia la care ma gandesc...

Pe langa asta ar mai fi si linia din Vis Suspendat care sta inca si asteapta ca sa fie dusa pana la capat, pana in creasta iar acum cateva zile Justin m-a sunat si mi-a spus ca are si el un proiect...

Povestea cu Vis Suspendat aici.

Multe de facut...insa pentru mine pe primul loc sta totusi pregatirea pentru urmatoarele etape nationale de bouldering si, eventual etapele mondiale.



Iar acum, un film despre stilul cehesc... si un traseu de mixt. Vizionare placuta!

http://vimeo.com/7852681

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu