Prima etapa - Greiffensee Elvetia

Da, prima etapa din Campionatul Mondial de Bouldering a trecut si am fost si noi acolo, am participat.


Dupa 4 zile petrecute in Bucuresti unde am avut ultimele 2 antrenamente, joi seara zburam spre Milano eu, Miu Claudiu, Oliver Batar, Justin si Ana. Micu Bogdan e deja acolo.
Dupa ce luam masina de la Europcar pornim imediat spre Elvetia, Zurich unde aveam sa stam. Din lipsa unui GPS sau o harta buna ne invartim mult in jurul granitei Italia-Elvetia si ajungem in final sa dormim dupa ora 2 jumatate. De dimineata trezirea e la ora 7 si ne grabim la Greiffensee, cativa kilometri de Zurich unde, in curtea unui kletterzentrum e panoul de concurs.

Sala care a gazduit concursul

Toti suntem cam buimaci dupa putinul somn si drumul de ieri insa incercam sa ne relaxam si sa ne facem incalzirea. E destul de intimidant sa vedem echipele celorlalte tari ca vin cu antrenor, maseur si inclusiv masa de masaj unde fiecare sportiv e "pregatit" inainte de a intra in concurs.
Pentru calificari suntem impartiti in doua grupe care vor merge in paralel. Eu cu Bogdan si Miu suntem in grupa A iar Oli e in grupa B. Bogdan are numarul de concurs 21 si intra primul apoi eu
si Miu, ultimul dintre noi.



Traseul 1
































Primul traseu nu pare foarte greu pana in intermediara insa apoi nu imi pot da seama ce ar trebui facut pana la top. Incerc... de 2-3 ori, prin partea dreapta...si spre sfarsit prin stanga. Desigur ca era prin stanga insa nu mai am energie si timp pentru o incercare eficienta. Miu reuseste top la traseul asta insa tot dupa cateva incercari nereusite prin partea dreapta.

Traseul 2















Varianta gresita si varianta buna...










Traseul doi imi pare foarte greu, de forta, plecarea intr-un tavanel cu 2 module si niste intepate. Nu reusesc mai mult decat 2 miscari, iar Miu reuseste sa ia intermediara si chiar cade la 2 miscari de top la cea mai buna incercare.

Traseul 3 e pe panoul de afara si e de strangeri pe module (5 la numar ), foarte tehnic. Nu prea inteleg mare lucru despre ce e de facut cand fac vizionarea asa ca incarcarile nu sunt prea reusite. Iarasi, spre sfarsitul celor 5 minute dupa mai multe incercari ma prind despre ce ar fi de facut insa nu mai am vlaga... Si acum imi pare usurel... mi-e ciuda.

Traseul 3

La traseul 4 imi dau seama imediat cum trebuie ajuns la intermediara si ajung destul de repede, insa dupa aceea pare foarte ciudat. Dinamica dintr-o grupare stransa la niste prize proaste, cu ambele maini. Desi nu ma dau batut si tot incerc nu reusesc nimic. Dupa aceea, cand vad cum ar fi trebuit facuta miscarea, imi dau seama ca nu era atat de greu... si iarasi mi-e ciuda.




















Traseul 4
















Traseul 5 la ambele grupe




















Traseul 5 pleaca dintr-un volum ciudat la o priza proasta de strangere si apoi dinamic la un alt volum mare insa scurs. Traseul asta nu e usor si in mod clar ma depaseste ca si fizic, ca si tinut prize. Vad ca nici Miu nu reuseste nimic aici.
Si cam asta a fost tot pentru noi. Oli reuseste si el 2 intermediare ca si mine si Bogdan. Miu are un top si 4 intermediare.
De aici suntem spectatori.
Sambata dimineata sunt semifinalele, semnificativ mai tari decat calificarile, insa si cei calificati sunt unu si unu, cei mai tari 20 de oameni din lume. Finalele sunt un show adevarat sustinut in principal de Ondra, Fischhuber si Klemen Becan ca si atitudine si Cedric Lachat care, elvetian fiind e favorit si care face o greseala foarte mare si pierde un top in finala. Reuseste traseul pe fata cazuta si inainte sa dubleze top-ul, sigur fiind de el se intoarce sa salute lumea. In picioare pe un volum, cand se intoacre pierde aderenta si cade. E un moment in care nimanui nu ii vine sa creada ceea ce s-a intamplat.
La fete finalele au fost cam grele, nefiind facut decat un singur top.

Finalistele

Finaistii


Adam Ondra


Kilian Fischhuber

















Alex Jonshon









Akiyo Noguchi


Traseul 4 din finala iese din prima incercare atat pentru Fischhuber cat si pentru Ondra


Ca si concurs, a fost extraordinar. Panoul proaspat facut, special pentru concurs e unul foarte fain, cu multe schimbari de unghi, fete cazute si multe module. Traseele au fost amenajate de Jacky Godoffe, un bleaussard la 50 de ani care inca catara 8B de boulder si a facut o treaba extraordinara. Foarte tehnice si spectaculoase.


Dupa primul concurs imi dau seama tot mai mult ca e vorba de multa experienta care trebuie acumulata in concursuri si participari cu rezultate proaste... Insa sunt sigur ca, cu timpul, vom reusi clasari mai bune si vom dobandi o intelegere mai buna despre ce inseamna sa fii sportiv in bouldering. Experienta pe care sper sa putem impartasi altora, care sa duca totul mai departe.

Dupa cum spunea cineva: "i was rubbish no. 1..." dar urmeaza Viena intr-o saptamana.