Dupa mult timp...

Nu am mai scris nimic de mult, chiar daca as fi vrut, pentru ca nu am avut stare, inspiratie, timp.. Oricum, acum sunt iarasi in Bucuresti si vad ca aici am ceva timp sa scriu si e si o atmosfera de actiune ce ma motiveaza.

De la ultima postare s-au intamplat multe, unele mai importante altele nu insa macar despre deplasarea de la Iasi la Balcaniada as vrea sa revin si sa scriu intr-o zi pentru ca am si ceva filmari pe care sa le pun cap la cap intr-un filmulet. A fost si etapa de la noi, de la Timisoara care eu consider ca a fost foarte reusita si a trecut si HCO-ul de anul asta.
Cu ocazia HCO-ului i-am cunoscut destul de bine pe Tomas Mrazek si pe Helena Lipenska, invitatii nostri de anul asta. Au fost 3 zile cu doi cataratori care in mod normal sunt foarte motivati, insa nu si de data asta din cauza zilelor multe petrecute pe drum, o raceala... Cu toate astea amandoi au catarat si am vazut o parte din motivatia si determinarea care probabil contribuie la succesul lor insa am vazut si o modestie extrem de mare la care sincer nu ma asteptam.
Tomas a incercat niste proiecte, in prima zi un proiect de la surplomba - proiectul no name - la care a facut pasii in proportie de 90% si a zis ca probabil traseul se invarte pe la gradul 8c sau peste. Asta dupa ce a facut la vedere 'Let's go back'. Helena a incercat si ea traseul Let's go back'' insa nu i-a iesit la a doua incercare si a renuntat. Curios sa aflu parerea lor legata de grad i-am intrebat iar Helena a spus ca probabil e un 8a tare.
Dupamasa, dupa ce s-a oprit ploaia am mers la zona de concurs unde Tomas a mai incercat un traseu din concurs, fara sa il faca insa.
A doua zi i-am promis ca o sa mergem la peretele mare din stanga cascadei, unde erau batute 3 trasee din care 2 in concurs. Peretele e extraordinar si chiar si Tomas a fost impresionat de potentialul de trasee grele si frumoase. A incercat traseul din dreapta dintre cele in concurs unde dupa o tura de descoperit miscari si inca una pentru a lega cat mai mult a zis ca e greu, probabil pe la 8c iarasi.

Toata perioada petrecuta la Herculane a fost imbunatatita cu baile la cloaca care au fost foarte apreciate si in general impresia lor despre Herculane si HCO a fost destul de buna, in ciuda conditiilor proaste din camping si a serviciilor la fel de proaste de la restaurante.

HCO-ul, pe langa prezenta lui Tomas si a Helenei a mai insemnat si o noua zona deschisa, o zona care este cu siguranta cea mai de calitate din Herculane, mai ales pentru trasee medii si tari, a mai insemnat locul 1 si titlul de Campion National la stanca castigat de Corciovei Silviu.

Pentru noi a fost inca o editie (a 9-a) dusa la bun sfarsit, cu detalii de corectat pentru urmatoarea insa si multe lucruri bune si un castig pentru toata lumea.


Acum sunt in Bucuresti, dupa cum spuneam si intr-o ora vom merge la aeroport pentru a zbura la Milano si in final pentru a ajunge la prima etapa de Cupa Mondiala de bouldering din Elvetia.
Impreuna cu Miu, Oli si Micu Bogdan vom incerca sa cataram cat de bine si sa absorbim cat mai mult din ce vom vedea si experimenta acolo. Cu siguranta va fi o palma zdravana luata insa incercam sa invatam cat mai multe din asta.